Sunt observator european de multe decenii. Ce mă surprinde, ce mă uimește, ce mă uluiește mai mult decât orice în această calitate? Mă surprinde eurocentrismul cu care mulți privesc ceea ce s-a creat din considerațiile, aparent geniale, ale unui evreu român, pe nume David Mitrany și a devenit UE. Ea s-a întrupat din ideea conlucrării firești între entități cu interese oarecum comune și s-a dezvoltat din noțiunea revoluționării prin cooperare a relațiilor internaționale. Apoi și-a însușit Oda Bucuriei ca imn și un steag albastru…

“Europa se află într-o situație critică, lovită în plin de șocurile unei istorii despre care a vrut să creadă că s-a încheiat: pandemia de Covid-19, războiul din Ucraina, transformarea Americii într-o democrație iliberală și într-un prădător, prăbușirea industrială sub presiunea exporturilor Chinei. Războiul cu Iranul și noul șoc petrolier par să-i dea lovitura de grație. Deși se menține în afara operațiunilor militare, ea este foarte expusă atât stagflației, cât și blocării marilor rute maritime vitale pentru aprovizionarea sa, precum și amenințării lui Donald Trump…

“Războiul cu Iranul, care a început cu un vuiet, s-a încheiat cu un scâncet? Așa pare după anunțul președintelui Donald Trump privind un armistițiu de două săptămâni. Trump și-a atins o parte dintre obiectivele de război, dar regimul iranian rămâne o amenințare în Strâmtoarea Hormuz, iar misiunea este departe de a fi încheiată, în ciuda promisiunilor făcute săptămâna trecută. Va relua Trump bombardamentele dacă Iranul tergiversează negocierile? Având în vedere riscurile pentru prețul petrolului, suntem sceptici. Acest președinte își poate schimba opinia într-un minut,…