Marina Dumitrescu

După 30 de ani de când biroul parizian al Europei Libere se desființa, respectiv 60 de când Monica Lovinescu prelua microfonul acestui post mitic, și după încă 14 ani de la plecarea dintre noi, ea ni se adresează în continuare, cu o prestanță parcă amplificată de trecerea timpului. Până în ’89, pentru românii de dincoace de Cortina de fier, existase prin glas. Un glas distinct prin sonoritatea necalofilă, chiar rugoasă, făcut parcă să comunice lucruri esențiale, dar despre a cărui posesoare nu se știau…

Purtătoare a unui conținut visceral, poezia închisorilor comuniste merită o analiză care să meargă la sursa unei creativități care a echivalat cu supraviețuirea. Cu un amestec de bucurie și regret citeam acum câteva luni editorialul domnului Ni­colae Manolescu (România literară nr. 35-36/ 2017), referitor la Antologia liricii de detenție anticomunistă din spațiul românesc, rea­lizată de Ilie Popa și apă­ru­tă în 2016 sub egida Fun­dației Culturale Memoria. Bucuria se datora faptului în sine că prestigiosul critic și istoric literar socotea opor­tun să consemneze pri­ma sinteză…

Ceea ce fricoșii autocrați nu vor înțelege niciodată este că stofa de erou (sau de martir) nu se distruge cu nicio otravă și nu se cumpără cu nicio monedă. Paradoxal, primul terorizat este chiar tiranul. Puterea absolută nefiind decât o iluzie, individul care îi cade pradă devine sclavul fricii de a o pierde. Greu de găsit în istorie despoți… sereni. Sau nobili. Cu cât acumularea de forță și posesiune crește, iar exercitarea e mai îndelungată, drogul dominației prin voia proprie va afecta centrii vitali.…