Atacurile Hamas din octombrie 2023 împotriva copiilor, tinerilor, femeilor, bătrînilor, a civililor în general reprezintă ultimul pogrom din istoria contemporană. Scepticii se tem că nu va fi cel din urmă. Cu toate acestea, sunt anumite diferențe care ne arată cît de mult s-a schimbat planeta după Holocaust.
Diferența fundamentală dintre pogromurile comise de-a lungul secolelor, – de la Cruciada I pînă la cele din Imperiul Țarist și cele comise de Germania nazistă, – și pogromul din 7 octombrie 2023, este că acum în spatele civililor se află un stat, o armată, servicii speciale, care pot riposta și care au început să îi pedepsească pe atacatori. Vizual și simbolic, masacrele comise de luptătorii fundamentaliști islamici împotriva unor oameni fără apărare din Israel, seamănă cu atacurile comise de cazacii hatmanului Hmelnițki, în alianță cu tătarii din Crimeea, țăranii ucrainieni și ruși împotriva satelor și orășelelor evreiești din Imperiul Țarist. Acum însă atacatorii vor da socoteală. O altă diferență semnificativă: vreme de secole, nimeni nu a sărit în ajutorul evreilor, ei fiind expulzați din regatele europene occidentale și răsăritene, în vreme ce acum statul Israel are ca aliați SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, alte state occidentale și/sau democratice.
La începutul lunii noiembrie 1917, în timpul Marelui Război, s-au petrecut două evenimente ale căror consecințe nu s-au epuizat: revoluția bolșevică și Declarația Balfour. Aceasta din urmă era o scrisoare adresată baronului Walter Rothschild, un lider al comunității evreiești britanice, de către ministrul de externe Arthur Balfour, prin care guvernul maiestății sale George V își declara sprijinul pentru restabilirea căminului național al poporul evreu în Palestina (pe vremea aceea în Imperiul Otoman). Declarația era în armonie cu proiectele sioniste de reîntoarcerea a diasporei iudaice mondiale pe tărîmurile de unde fuseseră alungați evreii din vremea Imperiului Roman. În același timp era în contradicție cu realitățile demografice create după ce Orientul Mijlociu și nordul Africii fuseseră ocupate de arabii de religie islamică (anterior, triburile arabe se convertiseră la religia mozaică sau la creștinism ori erau politeiste), care încercau să își creeze noi state în regiune.
Actualul conflict dintre evrei, pe de o parte, și palestinieni, lumea arabă, lumea islamică, pe de altă parte, este o prelungire a problemelor nerezolvate după Primul Război Mondial. Proiectul Balfour, iar mai tîrziu proiectele de după Al Doilea Război Mondial, erau soluții imperfecte. Dar aproape toate soluțiile desenării noilor granițe și noilor state de după prăbușirea Imperiului Otoman și de după destrămarea marilor imperii coloniale europene din Orientul Mijlociu, Africa, Asia Centrală, Caucaz, au fost imperfecte. Nu mai punem la socoteală faptul că pentru peste o sută de națiuni din fostul Imperiu Țarist – adică Eurasia – au fost găsite soluții chiar mai proaste, legate de zeci de subdiviziuni teritoriale autonome, dar nu state independente.
Criza umanitară din Gaza este consecința directă a transformării locuitorilor din regiune în scuturi umane de către regimul totalitar fundamentalist instaurat de organizația teroristă Hamas. Mulți uită că, în urma deceniilor de negocieri, statul Israel a renunțat să mai administreze Gaza pe baza principiului land for peace (pămînt pentru pace, invocat de unii și în legătură cu Ucraina). Instalarea ilegală la putere a organizației Hamas, care – la fel precum Iranul fundamentalist – își propune distrugerea Israelului și uciderea evreilor, a făcut imposibilă pacea. Ca răspuns la masacrele Hamas, Israelul a instituit blocada. Prin urmare, a oprit tot ceea ce furniza în mod obișnuit (apă, electricitate, combustibil, transporturi, aprovizionare cu alimente, medicamente etc., acces la Internet, comunicarea cu lumea exterioară ș.a.m.d.). Dreptul de a se apăra al Israelului a condus inevitabil la o criză umanitară, pentru că Hamas se ascunde în spatele scutului uman reprezentat de civilii palestinieni. În perioada următoare succesul soluțiilor armate, umanitare sau diplomatice depinde de nenumărați factori.
Transformarea evreilor și a statului Israel în țapi ispășitori nu mai este posibilă într-o lume în care islamicii sunt în conflict cu toate grupurile civilizaționale cu care se învecinează sau conviețuiesc. Samuel Huntington a provocat mari controverse cu teza sa privind ”granițele însîngerate ale Islamului”. Nu este vorba doar de conflictul dintre evrei și musulmani. În aproape toate statele predominant islamice, reprezentanții celorlalte religii sunt persecutați, dacă nu au fost de mult expulzați. Oriunde Islamul se învecinează cu alte civilizații și religii s-a ajuns fie la război, fie la măsuri dure ale celor care sunt în majoritate (mai dure ca în Israel):
- în primul rînd în India, devenită cel mai populat stat din lume, unde hindușii sunt nemiloși cu islamicii (victimele sunt nenumărate, dar nimeni nu protestează); cînd ”perla coroanei” imperiului colonial britanic a devenit independentă, britanicii au separat imperfect cele două comunități religioase în trei state (India, Pakistan, Bangladesh); Pakistanul predominant islamic și India predominant hindusă sunt puteri nucleare;
- în statele și regiunile aflate la granița dintre creștinism și Islam (Kosovo; nordul Caucazului; Armenia; Filipine);
- în state predominant budiste (vezi alungarea triburilor sau ”națiunilor” islamice din Myanmar/Birmania, nu doar Rohyngia);
- în statele de tradiție confucianistă, în combinație cu un sistem comunist (China, unde islamicii uiguri, tătari, kazakhi, kirghizi, tadjici, uzbeci, populațiile dongxiang, hui și altele, sunt lichidați, iar în cel mai bun caz puși în lagăre de concentrare).
Mai sunt și alte exemple, dar cred că ideea este clară. Nu prea am văzut mari proteste în lume față de represiunea islamicilor din China sau India, care durează de decenii, cu mai multe victime decît în Gaza. Oare de ce? În plus, conflictul cu fundamentalismul religios islamic amenință din interior stabilitatea din state democratice. În statele europene cu substanțiale comunități islamice sunt grave tulburări, antisemitismul se accentuează (de fapt, niciodată nu s-a micșorat, indiferent cît de mare a fost emigrația evreiască), în combinație cu antiamericanismul, iar pericolul terorist se amplifică. Germania a început să îi expulzeze pe susținătorii Hamas.
Ultimul pogrom a scos la suprafață conflicte aparent depășite dintr-o lume tot mai instabilă. Ipotezele extinderii conflictului și a unui nou război mondial sunt tot mai vehiculate. Pentru a le evita, este nevoie de inteligență, forță, înțelepciune și noroc.
