E ușor de stricat. Mai greu de reparat. Uneori e chiar imposibil, chiar dacă știi, ca noul președinte argentinian, încotro trebuie purces după deceniile de peronism, cu istoria lui interminabilă de corupție, de populism socialist și de cadouri plătite de harnici leneșilor. Și chiar dacă dispui de puterile extraordinare ale lui Hercule – Heracle.
Ce e, în acest moment statul argentinian?
Argentina e azi un stat feudal, nu doar falimentar. Milei și-a asumat misiunea revoluționară de a o transforma într-o democrație modernă, dotată cu o economie de piață eficientă.
Votat de mai mulți argentinieni decât orice alt președinte, lui Milei îi va fi greu, cu boii săi mici, să urce dealul pe care a promis să-l dovedească, prin combaterea inflației, introducerea dolarului ca monedă legală de plată, prin desființarea Băncii Centrale și a numeroaselor sinecuri sufocând bugetul public. Și prin reorientarea țării dinspre China și Rusia spre SUA.
Or, China a cumpărat practic Argentina, volumul exporturilor chineze sporind în ultimii ani de 18 ori, iar în ultimii doi ani de aproape 30 de ori, astfel încât fără statul comunist nu mai mișcă mai nimic în țara lui Milei. China a înlocuit Brazilia ca principala țară din care importă marfă Argentina, iar deficitul comercial argentinian a crescut exponențial, spre bucuria Beijingului.
Cu o inflație de 140 la sută, colectivismul socialist, peronist, prescris țării de urmașii lui Peron din neamul Kirchner, i-a adus pe argentinieni unde-i poartă socialismul și stângismul pe toți idioții utili care pun botul la promisiuni marxiste și progresiste: în sapă de lemn. Unul din doi argentinieni depinde de ajutoarele statului ca să se hrănească. Cealaltă jumătate din națiune e compusă în mare măsură din protipendada politicianistă. E nomenclatura peronistă și sinecuriștii ei, care, cu obrăznicia pensiilor lor speciale, sunt precum caracatița postcomunistă românească: o castă de privilegiați care chiar sug liniștiți și voioși sângele poporului.
Vlad Țepeș. Sau ce instrumente are la dispoziție Milei
Argentinienii de rând s-au săturat până peste cap să mai hrănească acest monstru colectivist, în fondul lui sălbatic egoist, hoț, ticălos și corupt. Motiv pentru care, spre groaza stângii progresiste europene și, mai ales, germane, l-au ales pe post de Vlad Țepeș pe Milei să pună ordine în haos ca un soi de Dracula redivivus.
Dar Milei n-are la dispoziție vreo putere absolută. Partidul său nu deține decât 38 din cele 257 de mandate parlamentare. Iar voracele balaur peronist e o caracatiță hulpavă, care și-a făcut de cap, în Argentina, timp de aproape un secol, crescând nemăsurat de mult. Cum va putea Milei să-i facă față cu tot cu aliații ei, nu mai puțin corupți, din afara Argentinei, dar fără țepele și puterea discreționară a lui Țepeș?
Cât îi va lua pesedismului argentinian, ajutat de globalismul antiamerican și antioccidental, să-l împroaște cu noroi, să-l calomnieze și să-l demonizeze într-atât, încât noul președinte să fie complet izolat și incapabil să mai miște politic, iar forțele antidemocratice să pună de un puci, zis revoluție, al unui viitor ”front al salvării naționale” de tip iliescist?
La urma urmei, argentinienii, angajați în masă de puterea peronistă să taie, ca funcționari publici, frunze la câini, pe lefuri tot mai devalorizate, s-au dezobișnuit să muncească, în anii de huzur plătiți de-o pătură subțire de oameni care au continuat să pună osul pe bani buni. În tot acest răstimp, Argentina a pierdut piețe de desfacere, a sărăcit, s-a prăbușit în marasmul bacșișelor, al datului și luatului de mită, al furtului organizat de stat, al datoriei publice debordante și al creditelor internaționale tot mai scumpe și mai puțin accesibile.
Milei ia Argentina de la zero și va trebui s-o ridice dintr-o mizerie incomensurabilă. Dar cum, câtă vreme casta care i-a adus țara în sapă de lemn îl va sabota la orice pas, iar globul, lăsat de izbeliște de jandarmul american, se prăbușește și el în haos, dezordine mondială, terorism, imperialism putinist și islamist, ca și în genocidul jihadiștilor ghidați de Iran, Rusia și China? Și cât de inteligent, de talentat și de chibzuit va trebui să fie Javier Milei să răzbească, în ciuda obstacolelor formidabile din calea sa și a lipsei sale de experiență ca om politic?
Încurcăturile din fața președintelui argentinian. Și de ce riscă să fie o figură tragică
Altă dilemă va privi maniera în care va conduce la Buenos Aires. O va face cu o mână de fier? Doar așa va putea mișca din loc ceva. În acest caz, însă, va confirma prejudecățile și osândirile care i-au însoțit din capul locului, în presa globală, ascensiunea și victoria în alegeri, calificată la unison de adversarii lui și de stânga occidentală, drept triumful unui ”trumpist”.
Or, după cum subliniază Wall Street Journal, ”compararea lui Milei cu Trump e alăturea cu drumul, de vreme ce ”primul e un adept al comerțului liber”, în vreme ce americanul ”e un protecționist”. Ziarul new-yorkez avertizează, la fel de just, că, dacă noul lider de la Buenos Aires ”eșuează, ideea economiei de piață se va discredita” în Argentina.
Spre bucuria peronismului. Hoții abonați la stat, socialiștii și colectiviștii din întreaga lume vor jubila.
Încât misiunea lui Milei seamană cu cele 12 munci date lui Heracle, de către regele Euristeu, spre a i se răscumpăra nebunia:
1) A combate o inflație de 140% e similară cu a ucide monstruosul leu din Nemeea, cel cu pielea inexpugnabilă.
2) A contracara mafia politică e a tăia captele hidrei din Lerna.
3-4) A scăpa țara de sugrumarea Chinei, e a captura cerbul zeiței Artemis și mistrețul de pe Muntele Erymanthus.
5-6) A spune adio Rusiei și țărilor BRICS care s-au aliniat Moscovei și alianței sino-ruso-iraniene e a curăța grajdurile lui Augias și a ucide păsările stimfalide.
7-8) A organiza majorități cu doar 38 de mandate într-un parlament cu 257 e a captura taurul din Creta și îmblânzi iepele lui Diomede hrănite cu carne de om.
9) A rezista presei internaționale e a o înfrânge pe regina amazoanelor, Hippolyte.
10) A pune ordine în instituțiile argentiniene e a-l înfrânge pe înaripatul monstru Geryon și a-i captura turma de boi în ciuda gigantului și a câinelui cu două capete care-l ajutau s-o păzească.
11) A nu cădea pradă unui puci în condițiile politice latino-americane echivalează cu sarcina de a culege merele Hesperidelor, păzite de un dragon cu 100 de capete. Nu va reuși fără o alianță cu Atlas, sub forma unor servicii secrete foarte eficiente.
12) În fine, a relansa Argentina și a o reface măreață, cum a promis Milei, ar fi premiul cel mare: prinderea fără vreo armă a Cerberului, dulăul cu trei capete pus paznic al lumii morților.
La început de mandat, noul președinte al Argentinei a anunțat câteva măsuri salutare și promițătoare. Țara sa urmează să susțină Ucraina în războiul ei cu Rusia, să întoarcă spatele Moscovei, Beijingului și Braziliei și să-și retragă cererea de aderare la BRICS, în care tustrei joacă un rol proeminent, precum și să edifice un parteneriat strategic cu America și cu statul evreu. Din unghiul intereselor reale ale țării sale, noul președinte al Argentinei pornește, indiscutabil, cu dreptul. Dar e Javier Milei un Heracle? Dacă nu e, revoluția lui are, vai, șanse puține de a nu eșua.
Articol publicat inițial pe petreiancu.com
