« Victoria lui Donald Trump devine pe zi ce trece scenariul de baza al alegerilor americane. Din acest motiv, se înmultesc analizele care evaluează consecințele unui astfel de rezultat. In acest scop, sunt folosite ca materie prima deciziile domnului Trump din perioada presedintiei precedente, precum si declarațiile făcute de acesta de-a lungul timpului si, mai ales, in ultima perioada.
Chiar daca exista o varietate de interpretări ale intențiilor domniei sale, exista un aspect in legătura cu care consensul a fost atins: Donald Trump este o persoana impredictibila care își schimba rapid deciziile si care accepta cu greu sfaturile altora.
Prima mare încercare pentru domnul Trump va fi administrarea celor peste 91 de spete juridice deschise împotriva sa in momentul de fata. Așa cum sondajele o arata, ele nu sunt de natura a micșora popularitatea sa, ba dimpotrivă, ele il potențează in calitate de victima a “sistemului” împotriva căruia promite sa lupte. In aceste condiții, alegerea sa ar putea fi afectata doar in măsura in care decizii de ordin juridic ar duce la restrângerea dreptului sau de a candida.
Intr-un scenariu in care acesta ar sfarsi totusi prin a ajunge presedinte, sunt cateva teme care creeaza importante preocupari: atitudinea sa fata de razboiul din Ucraina, sustinerea NATO, politica economica protectionista, atitudinea sa benevolenta fata de unii leaderi politici cu atitudini mai degraba autocratice.
Amenintarile sale legate de lipsa angajamentului SUA in NATO, care merg pana la ipoteza ca Europa va fi lăsată singura in fata Rusiei, încep deja sa producă efecte. In sfarsit, Europa începe sa faca ceea ce trebuia sa faca de multa vreme. Dupa o lunga perioada de timp in care a beneficiat din plin de concubinajul economic cu Rusia si de “pranzul gratuit” oferit de protecția militara americana, UE este obligata sa isi revizuiasca aliantele economice precum si capacitatile militare. Din păcate, doar sub presiunea vremurilor. Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a dus la o decuplare economica si financiara fortata a Europei de Rusia, decuplare insa lenta si care nici in ziua de astazi nu este finalizata suta la suta.
Dar lentoarea reactiei Europei a fost si mai evidenta si greu de explicat atunci când privim la sprijinul militar pe care aceasta l-a acordat sau mai precis nu l-a acordat Ucrainei in 2023. Si in acest caz, Europa a făcut din nou dovada complexelor pe care le are in raport cu Rusia si, mai ingrijorator, a incapacitatii de a dezvolta o putere militara credibila in tot timpul cat a stat comod sub umbrela militara a SUA. La început, au fost ezitările politice legate de oportunitatea unui ajutor militar masiv, mai ales ca Ucraina părea o victima sigura. Ulterior, cand deciziile politice au fost in sfarsit luate, pe măsura ce timpul trecea, se dovedea ca stocurile militare existente si industria de apărare europeana pur si simplu nu erau in stare sa sustina un ajutor militar substantial si sustinut.
Si cum o poza valorează cat o mie de cuvinte, harta de mai jos prezintă in tonuri de albastru sprijinul militar si umanitar primit de Ucraina pana in octombrie 2023, ca % din PIB-ul tarii donatoare. Cu cat albastru este mai intens, cu atat % din PIB a fost mai ridicat. Si astfel vedem ca tarile din sudul si vestul Europei (mai puțin Marea Britanie) nu au excelat.
Din păcate, UE pare sa se trezească foarte greu din comoditatea ultimelor decenii cand vine vorba de propria aparare, toate semnalele indicând ca deciziile sale nu pot fi decat reactive, doar ca o consecinta a presiunilor externe. Dupa ce in mandatul presedintelui Trump, ca urmare a presiunilor acestuia, promisesera ca vor atinge tinta de 2% din PIB alocate apararii, aceasta tinta nu fusese inca atinsa in 2023 de marile puteri economice europene. Mai nou, a fost nevoie de perspectiva incetarii ajutorului militar al SUA pentru Ucraina din cauza neintelegerilor din Congres pentru ca tarile europene, si in primul rand Germania, sa se mobilizeze pentru a compensa lipsa fondurilor americane.
Comportamentul doar reactiv al țarilor UE este o lectie invatata de Donald Trump si, de aceea, joaca fara nicio ezitare cartea presiunilor si amenintarilor. Ultimele declaratii ale liderilor europeni arata o Europa profund preocupata de revenirea la putere a domnul Trump si de reticenta sa in a mai finanța apărarea Europei. Ca urmare, iata, Europa începe sa se gandeasca foarte serios la cresterea cheltuielilor cu apărarea, la creșterea capacitatilor de producție militara, la o strategie militara care sa asigure propria apărare, fara a mai depinde de SUA.
Blufeaza Donald Trump? Poate ca da. Mai ales ca in concurenta geostrategica cu China pe care domnul Trump o anunta ca un element de continuitate si chiar intensificare, SUA va avea nevoie de cat mai multi aliati, nicidecum de cat mai putini. Ca sa nu mai vorbim ca o decizie precum ieșirea SUA din NATO nu poate fi decizia unui om chiar daca ele este POTUS. SUA este un stat puternic care va avea întotdeauna mecanisme de echilibrare interne (checks and balances) menite sa impiedice deciziile unipersonale. Un semnal important in acest sens a fost deja dat de decizia votata la sfarsitul anului trecut de Congresul SUA prin care i se interzice oricărui președinte american sa retragă SUA din NATO fara o aprobare a Senatului.
Insa avand un PIB de 25 de ori mai mare decat al Rusiei si similar cu cel al SUA, dar cu o populație cu 40% mai mare decât a SUA, e momentul ca Europa sa se ia in sfarsit in serios deoarece vremurile si Donald Trump nu ii oferă o alternativa.
Cat de amenintatoare este pentru Romania o intoarcere a lui Donald Trump? Rapsunsul este ca cele enuntate mai sus sunt cat se poate de valabile si pentru Romania. Si ea la randul ei va trebui sa dovedeasca ca se ia in serios ca o putere regionala, deocamdată inca aspiranta, aflata la marginea de est a NATO. Iar anuntata creștere a cheltuielilor militare la 2,5% din PIB este pasul cel mai usor, mai ales cand grosul cheltuielilor cu dezvoltarea sunt decontate de UE. Segmentul dificil al drumului spre o putere regionala este o viziune de dezvoltare economica si de infrastructura asigurata doar prin resurse proprii, care sa sustina atat cheltuielile de apărare cat si poziția geopolitică a României. Vorbim despre o anvergura regionala pe care Polonia o cultiva de ani de zile, in timp ce Romania inca ezita.
O Românie credibila si puternica nu va face decat sa potenteze colaborarea militara cu SUA chiar si in cazul unui nou mandat al domnului Trump. Sa nu uitam ca, si in perioada mandatului precedent, colaborarea militara dintre SUA si Romania a decurs excelent si chiar s-a amplificat. Nu exista niciun motiv ca acest lucru sa nu se intample, in condițiile in care ne aducem contribuția justa la acest efort. Ceea ce, inca o data, inseamna o economie puternica si un buget care sa nu mai fie văduvit prin politici fiscale suboptime sau prin tolerarea evaziunii.
Cred ca ar fi naiv sa ne imaginam ca viitorul președinte Trump ar putea sa asiste impasibil la o Europa agresata militar de Rusia. Dar, cu siguranță, vrea ca evitarea acestei perspective sa fie facuta cu cat mai putini bani americani si cat mai multi bani europeni. Acesta este si contextul in care isi propune încheierea războiului din Ucraina unde grosul efortului financiar este facut de SUA.
Iar solutia pe care o va avea domnul Trump pentru Ucraina cred ca va fi una castigatoare pentru Romania in orice scenariu. O Ucraina finlandizată va creste importanta geopolitica a României atragând un sprijin militar pe măsura. O Ucraina in NATO va creste securitatea României, dar va si scădea, probabil, relevanta ei geostrategica in condițiile in care granițele NATO se vor muta mai la est, iar vestul Marii Negre va fi flancat de doua tari mari, ambele membre NATO: Ucraina si Turcia.
Sa ramanem optimisti ca europeni si sa ne uitam cu mai multa atenție in propria ograda, nu in ograda altora. »
Sursa: raducraciun.ro
