În perspectiva anului electoral următor, dincolo de sondaje și poziționările partidelor care se schimbă constant, există o realitate social-economică inerțială care va influența opțiunile românilor. Economistul și analistul financiar Radu Crăciun a publicat pe blogul personal o analiză despre politicile României care produc polarizare socială:
«De ani de zile, suntem in mod constant bombardați cu avertismente legate de noua era in care a intrat omenirea. Si nimeni nu face economie de epitete sau metafore: o noua ordine internațională, mișcări de “placi tectonice”, redesenarea polilor de putere, războiul pentru resurse si altele similare. Privind la toate aceste declarații ale liderilor de opinie din Romania nu pot sa nu constat un anumit spirit pasiv/contemplativ care le-a caracterizat de-a lungul timpului. Caci astfel de schimbări, care își pun amprenta asupra unei civilizații, nu apar peste noapte. Ele au nevoie de ani, uneori decenii, pentru a produce efecte, motiv pentru care pregătirea pentru noile provocări se face tot cu ani sau decenii înainte. Cel puțin asta fac țările care își propun sa ramân relevante, să aibă un cuvant important de spus in economia si politica globala.
În anticiparea nevoii masive de materii prime generata de dezvoltarea economica si de obiectivul de a deveni o putere regionala, asaltul Chinei asupra Africii nu a început anul trecut, ci de cel puțin 15 ani ca urmare a planificării si viziunii pe termen lung pentru dezvoltarea țării. Apetitul in creștere al SUA si UE pentru explorarea meteoriților sau a altor planete are si el la origine anticiparea momentului, peste decenii, când Pamântul va fi secătuit de resurse minerale sau ele se vor afla sub controlul unor puteri concurente. Tot in aceste evaluări si planificări pe termen lung putem include si reactivarea interesului pentru Lună, inclusiv prin participarea unor noi actori noi precum India, in condițiile in care rivalul sau geopolitic, China, a luat startul securizării de resurse mult mai devreme.
Bineînțeles ca lista ar putea continua cu exemple legate de investițiile in dezvoltarea si stăpânirea inteligentei artificiale sau de programele de evaluare si limitare a impactului schimbărilor climatice. Ideea este ca toate aceste inițiative au la baza evaluări făcute pe termen lung si, apoi, programe menite sa atingă aceste obiective in decenii.
Nu am cunoștința ca Romania sa fi avut in ultimii 30 de ani un astfel de program pe termen lung pe care sa-l urmeze cu sfințenie pentru a-l duce integral la bun sfârșit. De cele mai multe ori, astfel de proiecte pe termen lung nu au existat, in lipsa unei viziuni, iar atunci când au existat au eșuat sau au fost îndeplinite doar partial.
Unii ar putea da ca exemplu intrarea in UE. Dar, sa fim sinceri, Romania a intrat in UE fără a fi cu adevărat pregătită, căznindu-se ulterior sa se ridice la nivelul standardelor Uniunii in urma semnificativelor presiuni externe. Eșecurile repetate de a respecta un parcurs de aderare la zona euro dau măsura exacta a incapacității de a urma in mod consecvent un program riguros, ale cărui obiective sunt parametrizate si nu fac obiectul unor interpretări si decizii subiective.
Principalele axe rutiere care urmau sa traverseze Romania erau cunoscute de aproape doua decenii. Statutul României de extremitate a NATO nu a apărut anul trecut. Si totuși, infrastructura rutiera si portuara a fost dezvoltata cu o lentoare teribila. Enclavizarea si subdezvoltarea Moldovei vizibile de 20 de ani încoace nu au generat nicio tresărire și cu atât mai puțin un program de dezvoltare pe termen lung.
Lista e lunga si motivul pentru care amintesc toate aceste eșecuri este ca astăzi suntem martorii unor acțiuni programatice care se pot constitui in elementele constitutive ale unui program pe termen lung însă cu o destinație trista: creșterea polarizării sociale.
Sunt multe elemente care duc in aceasta direcție. Unele sunt “naturale”, iar altele sunt generate de decizii eronate, care nu fac decât sa amplifice consecințele primelor.
Îmbătrânirea rapida a populației si inversarea piramidei vârstelor prin apropierea “decrețeilor” de vârsta pensionarii este una din cauze. Explicația este cat se poate de simpla. Evaluări făcute de CFA Romania sau provenind din zona academica evaluează ca, la pensionare, veniturile stabile ale romanilor vor scădea cu aproximativ 60%. Cu o astfel de scădere si fără o cultura a economisirii, “decrețeii” se vor deplasa in zona inferioara a scării sociale alimentând o polarizare a societății.
Pensiile private obligatorii (Pilonul 2), lansate acum 15 ani, erau gândite sa compenseze acest soc demografic si bugetar prin furnizarea unei surse de venituri complementare la sistemul public de pensii. Din păcate, si pensiile private obligatorii au fost un program pe termen lung aplicat cu jumătate de măsura, in condițiile in care contribuțiile populației au crescut extrem de lent pentru a ajunge la doar jumătate din cat era planificat.
Însă, polarizarea sociala, adusa oricum de un sistem public care va fi sub o presiune imensa peste 8-10 ani, va fi si mai mult amplificata de deciziile recente de a exclude largi categorii profesionale de la contribuția la pensia lor privata pentru a beneficia de câstiguri salariale pe termen scurt. Explicația rezida in faptul ca toti participanții la Pilonul 2 au o contribuție mai mica la pensia publica, diferența fiind cei 3,75% din salariul brut cu care contribuie la pensia privata. Cei din construcții, industria alimentara si, mai nou, IT, au primit “cadou” contribuția la P2, rămânând doar cu contribuția diminuata la pensia publica. Asta va face ca actualul “cadou” sa ducă la o diminuare a veniturilor lor la pensionare, in condițiile in care primele doua sectoare oricum sunt sectoare cu salarizări, si in consecință pensii, mai degrabă modeste. Deci un nou impuls dat polarizării sociale.
Însă lucrurile nu se opresc aici. Un rol important in garantarea viitoarei polarizării sociale il reprezintă managementul fiscal si aici am in vedere mai multe aspecte.
In primul rand, merita remarcat faptul ca, spre deosebire de alte tari, in Romania, regimul fiscal nu încurajează in niciun fel economisirea pe termen lung. Unele produse financiare beneficiază de deductibilități fiscale derizorii (de ex. asigurările de sănătate, pensiile facultative), iar altele nu au deloc așa ceva (de ex. creditele ipotecare, asigurările de viață, pensiile ocupaționale). Mai mult, recent s-a pus problema impozitării până și a dobânzilor la titlurile de stat. Verbal, romanii sunt încurajați să economisească, practic însă, măsurile fiscale nu îi stimulează. Fără economii, situația lor economică la bătrânețe se va înrăutăți inevitabil.
In al doilea rand, eșecul colectării taxelor si impozitelor din cauza evaziunii fiscale, a dus si va duce la imbogatirea celor care au instrumentele necesare pentru a nu-si îndeplini obligațiile fata de stat. In același timp, lipsa resurselor bugetare pentru furnizarea de servicii publice celor din ce in ce mai multi cu venituri scăzute va face ca acestia sa fie obligați sa accepte servicii publice mai proaste sau sa se îndrepte spre sectorul privat. De exemplu, cei in vârsta sa aleagă intre servicii medicale slabe sau sa își asume costurile aferente sectorului privat si scăderea nivelului lor de trai.
Iar daca toate aceste categorii vor alimenta “sudul” polarizării sociale, cine va alimenta “nordul”? Pe de o parte, cei care au operat in sectorul privat in calitate de salariați sau antreprenori si care au avut veniturile si înțelepciunea necesare pentru a face economii/investiții de natura sa le asigure un trai decent la pensie.
O alta categorie va fi reprezentata de toti cei care s-au bucurat de poziții privilegiate in sectorul public. Si aici ma gândesc la cei care au avut competente căutate, precum medicii, ma gândesc la cei cu competente limitate dar doriți de sistemul public din alte motive sau la cei care beneficiază de o discriminare pozitiva prin prisma legislației de pensionare.
Cei din urma vor fi o categorie care va cunoaște o creștere rapida, in condițiile in care nu doar legislația ii face imuni la scăderea de 60% de care va “beneficia”restul populației la pensionare, dar vârsta mica la care se retrag din activitate va face ca numărul lor sa crească susținut in următoarele decenii, alimentând “nordul” polarizării sociale. Din păcate, aceasta “imunizare” va fi realizata pe seama bugetul public, si așa tensionat de numărul in creștere al pensionarilor “obișnuiți”.
Dincolo de aspectele etice, care nu ar trebui deloc ignorate, polarizarea sociala în creștere risca sa aduc tensiuni sociale in creștere si polarizarea politica extrema.
Deci, de data aceasta, chiar ar fi de dorit ca acest “plan” pe termen lung sa eșueze printr-o schimbare majora de direcție. »
Sursa: www.raducraciun.ro
