Recitindu-l pe Corneliu Coposu (IV). Maniu și aducerea pe tron a lui Carol al II-lea

Timp de lectură 20 min.

Scriam în episodul trecut că dacă nu ar fi fost un martir al comunismului, l-am fi judecat pe Iuliu Maniu mai aspru pentru erorile făcute ca politician. Corneliu Coposu a devenit secretarul personal al marelui lider național-țărănist exact în perioada în care începeau să se vadă efectele negative ale aducerii pe tron a lui Carol al II-lea. Maniu nu a fost un politician perfect[1], dar a știut să tragă învățăminte din greșelile comise, să încerce să le corecteze și mai ales să le explice…

citește în continuare

“Europa cu două viteze” trădează un profund euroscepticism

Timp de lectură 5 min.

Alexandru Gussi: Ce a rămas din “motorul” franco-german? Din păcate ambele au fost prinse de agresiunea rusă și de șantajul energetic într-un offside de pomină, mai ales Germania în acest ultim caz, în timp ce SUA, alături de eroul negativ al poveștii Brexit-ului, Marea Britanie, plus Polonia, s-au arătat la înălțime atât înainte cât și după atacul Rusiei asupra Ucrainei. Ce să mai înțeleagă oamenii din această situație ciudată: euroscepticii din Polonia, anti-europenii din UK și non-europenii din SUA reacționează primii când Europa este…

citește în continuare

Nu mi-a fost frică de morți, mi-a fost frică de cei vii. Interviu cu Rosa Grădinaru (II)

Timp de lectură 31 min.

Rosa Grădinaru [1]: Vineri, după două zile, ne-o scos și pe noi, femei, copiii, bătrâni… și deja erau morți de pe drum mulți… Vedeai pe ăla mort, ăla mort… Nu-l îngropa nimeni. Cine să-l îngroape? No, și pe urmă m-o dus și pe mine… da’ pe jos, nu cu trenu’… Și până sară ne-am dus și pe jos și cum am putut… și copiii i-ai mai țâpat în câte-o căruță, că mai vinea câte cineva cu o căruță… Și fiecare o mai avut un…

citește în continuare

Chipul comunismului: barbaria întemeiată utopic

Timp de lectură 6 min.

La treizeci de ani de la căderea Zidului Berlinului, consensul etic şi intelectual în marginea judecării bilanţului comunist este absent. Iar această absenţă nu face decât să probeze tenacitatea unei conştiinţe vinovate: în numele ei, orbirea este, în continuare, justificată, în numele ei crimele sunt privite ca detalii irelevante, in numele ei progresul este invocat, spre a acoperi suferinţa programată şi planificată, aşezată ca o lespede de plumb peste atâtea naţiuni şi popoare. În acest context al amneziei şi al elogiului adesea nedisimulat, cărţile…

citește în continuare
1 7 8 9 10 11 42