„Secretarul de stat al Statelor Unite ale Americii a efectuat, la 14 februarie 2026, o vizită importantă în Europa, pentru a le oferi o mână întinsă simbolică. Vorbind la tribuna Conferinței de Securitate de la München, Marco Rubio a declarat că America își dorește „aliați (…) care înțeleg că suntem moștenitorii aceleiași mari și nobile civilizații și care, alături de noi, sunt pregătiți și capabili să o apere”. Adresându-se elitei politice, industriale și militare a Bătrânului Continent, șeful diplomației americane a respins tacit vechiul…

 Discursul secretarului de stat american Marco Rubio, la Conferința de Securitate de la Munchen. din dimineața zilei de azi a fost unul pe care nu îl poți înțelege decât dacă știi despre ce vorbește domnia sa. Iar dacă știi, ți-ai da seama că traducerea în limbaj comun a acelui discurs ar suna cam așa: ____________________________________________   Eu, Rubio, sunt un american cu rădăcini de familie în Europa și care am venit azi la voi, europenilor, acasă, să vă spun că trăiți într-o realitate iluzorie. …

Am greutăți mari să-mi amintesc de vreun dregător american, de la Ronald Reagan încoace, făcând declarații de dragoste Europei mai vibrante și credibile decât Marco Rubio. Discursul său, rostit la Conferința de Securitate de la München, e mai mult decât doar inedit și uimitor. Are toate datele să rămână în istorie ca unul epocal, care va pecetlui pe multă vreme raporturile transatlantice. Sau ruptura lor. În plus, această cuvântare strălucită i-ar putea bătători calea spre Casa Albă. Cuvântarea și komentariatul În mod foarte curios,…

Europa are de ales. Și nu e ușor. Nu puțini comentatori europeni au strâmbat rău din nas, în reacție la alocuțiunea lui Rubio. Înainte de a vedea de ce și de a relua firul argumentației lui, să consemnăm situația globală. Și faptul că, precum un pacient mancurtizat, prea bolnav ca să se dezmeticească din propriile puteri și din mângâierile consolatoare ale unui medic ca șeful dipomației americane, dacă nu din palmele și diagnosticul unui medic excesiv de dur, ca J.D. Vance, puțini europeni dau…