Ne place sau nu, trebuie să recunoaștem că democrația românească trece printr-o criză majoră, foarte asemănătoare începutului anilor ’90. Un partid aflat la guvernare, cu tendințe autoritare, încearcă să transforme un echilibru constituțional, și așa fragil, pentru a se eterniza la putere. În anii ’90 era vorba de FSN, acum este vorba de o coaliție de partide PSD-PNL, doua partide care au însă mult mai multe lucruri în comun decât cele care le separă.
Asemănarea dintre aceste două partide a fost evidentă încă de la alegerile din decembrie 2016, când un studiu IRES al profilului votanților a arătat ca nu existau deosebiri majore între alegătorii PSD și cei al PNL. PNL a încetat, probabil în jurul anului 2012, să fie un partid al clasei medii, educate, urbane, mai mult înclinată spre antreprenoriat și libera inițiativă și s-a apropiat profilului alegătorului PSD, dependent de fonduri publice și de bunăvoința administrației locale sau centrale.
Opoziția parlamentară de astăzi este fie deghizata și la porunca puterii (AUR), fie de bună credința, dar atomizată și incapabilă să articuleze răspunsuri la marile teme ale societății (USR).
Când opoziția din 1990 a pierdut masiv în fața FSN la alegerile din 20 mai, s-au creionat două răspunsuri distincte. Primul, cel al PNL, a ales calea unei coabitări cu guvernul și a acceptării unor poziții în ierarhia statului, urmată de participarea în guvernul Theodor Stolojan în septembrie 1991. Al doilea răspuns, la inițiativa Anei Blandiana, a Doinei Cornea, a Siminei Mezincescu, a lui Ticu Dumitrescu, a lui Sergiu Cunescu și a lui Corneliu Coposu (ordinea este întâmplătoare și sunt sigur ca lipsesc nume importante din această lista) a fost crearea Forumului Democrat Antitotalitar din România, o primă încercare de a uni pe toți cei care înțelegeau că Romania trebuie să meargă pe calea unei democrații autentice și nu a uneia “originale”. FDAR a fost precursorul Convenției Democrate din România, care avea să câștige alegerile din 1996.
Suntem din nou în fața unei alegeri similare cu cea din 1991. Puterea ne asediază cu proiecte de legi care mai de care mai originale și mai ambițioase în a consolida birocrația de partid și clientela acesteia, numește oameni din ce în ce mai puțin competenți în poziții de mare răspundere, cazul cel mai vizibil fiind cel al recentelor numiri la Curtea Constituțională, cu scopul de a se eterniza la putere pe modelul Victor Orban.
În plus, față de anii ’90, când ne uitam spre o lume fără Uniunea Sovietică și când Francis Fukuyama scria “The End of History”, acum avem un război la granițe și o criză economică în formare, chiar dacă ni se pare că pe noi nu va atinge.
Societatea românească nu este nici blestemată să aleagă în permanență răul cel mai mic, nici sortită din plecare eșecului. Fiecare din noi știm și avem în jurul nostru oameni de o valoare umana și profesională extraordinara. Cum au știut câțiva lideri în 1991 să propună un set de valori care să federeze forțele democratice, fie ele civice, fie partide, și au reușit să se impună în 1996 și să reușească prima alternanță democratică la putere, așa și acum se pot strânge acele părți dinamice și creative ale societății românești în jurul unui set de valori care să răspundă așteptărilor lor. Și pot câștiga alegerile din 2024.
PNL n-a fost niciodata un partid al clasei medii, ci un partid plin de oportunisti si plin de oportunism. Asa l-am perceput eu in toata perioada anilor 90. Nu m-am putut apropia de el la inceput, iar mai tirziu, datorita unei conjuncturi locale, unde sef de partid liberal a ajuns un fost membru CC al PCR, cu atit mai mult. Iar mult mai tirziu, citind memoriile lui Neagu Djuvara (ultimul capitol) am avut confirmarea, daca mai era nevoie ca nu gresisem.
Iar USR a dezamagit din momentul in care din USB a devenit USR si au jucat aceeasi comedie sinistra cu jocul la doua capete, ca daca nu ies deputat ramin consilier local. Da, legea le permite, dar nu morala.
Oare guvernarea CDR cu Corneliu Coposu in viata ar fi fost la fel cu cea fara domnia sa?
O noua constructie politica sanatoasa nu poate fi construita pe fundatie de nisip si nici de azi pe maine. Este nevoie de timp, de rabdare si de lideri autentici. De SERVITORI ai natiunii. Ei exista pe undeva. Trebuie gasiti si convinsi de alti servitori ai natiunii ca e cazul sa lase deoparte meseria lor si sa intre in arena politica pentru un timp determinat, dar nu prea lung. Ca apoi sa revina de unde au plecat.
Totuși….la ora actuala usr pare – după ” curățirea” de naivi,impostori și infiltrați și după o decantare ideologică absolut necesară, solutia realista.