Occidentul se mobilizează. Dar ce mai e Occidentul? Ce mai e America? Și cât de bine a înțeles Apusul, sau mai precis ceea ce a mai rămas din Apus, ce anume se petrece în lume? Câți au priceput că proiectul de război global al ISIS a continuat cu invazia lui Putin în Ucraina și, mai ales, cu mega-atentatul dezlănțuit la 7 octombrie asupra Israelului?
Fapt e, că terorismul dezlănțuit și pirateriile interpușilor Iranului, care pun în pericol între altele navigația și comerțul maritim nu doar din zona Mării Roșii, ci global, au atins un nerv extrem de sensibil al lumii anglo-saxone și al lumii libere. Provocarea temeliei acestei lumi, care este libertatea circulației navale (la adăpost de piraterie și terorism) agasează Vestul tot mai rău și mai clar. Ca atare, Iranului a început să i se arate pisica.
Ce se întâmplă, de fapt
Marea Britanie, Franța și Germania, puternic susținute de SUA, au acuzat regimul de la Teheran de violare a a rezoluției ONU din 2015, aflat la baza acordului nuclear cu Iranul. Executivul iranian a violat rezoluția prin testarea de rachete, îmbogățirea de uraniu și exportul de drone în Rusia, relevă I24 News.
Concomitent, SUA au format împreună cu britanicii și francezii o coaliție de 10 state cu misiunea de a pune capăt agresiunilor teroriștilor șiiți, Houthi, teleghidați de iranieni, asupra navelor comerciale și asupra libertății navigației. Luni, o navă militară americană, în speță USS Carney, s-a văzut nevoită să sară în ajutorul unui petrolier atacat în Marea Roșie.
UKTMO, agenția navală britanică, administrată de marina regală a Londrei, informa și marți despre alt atac probabil al interpușilor iranieni din Yemen, membri ai miliței șiite Houthi. În obiectiv era o ambarcațiune navigând la 90 de kilometri nordest de Djibuti.
CENTCOM anunțase anterior alte atacuri ale miliției teroriștilor Houthi asupra navigației din Marea Roșie. Comandamentul american relevă că la 18 decembrie au avut loc două atacuri ale Houthi asupra unor vase comerciale în sudul Mării Roșii.
SUA au format o alianță de 10 state menită să pună capăt atacurilor cu drone și rachete ale Houthi asupra vaselor navigând în zonă. Houthi amenințase în mod special Israelul și navele israeliene.
Obiectivele și metodele lupilor iranieni
E evident că una din cauzele răscoalei marine a teroriștilor Houthi, care controlează parte din Yemen, sunt gangsteri închiriați de Iran și acționează la ordinele Teheranului, aliatul Rusiei, Chinei și Coreei de Nord, ține de riposta statului evreu la agresiunea Hamas.
Iranul își trimite lacheii și cățeii, între care Houthi și Hezbollah, la înaintare: În ce scop? Ca să sperie stânga dindărătul administrației americane și să dea extremei de peste ocean încă un pretext pentru a cere Washingtonului să întoarcă Israelului mâna la spate, forțând Ierusalimul să pună capăt ofensivei IDF în Gaza. Ceea ce ar salva Hamas, în numele evitării unei presupuse ”extinderi”, sau ”escaladări” a conflictului. Dar ar periclita Vestul masiv.
În acest fel, Iranul aplică pas cu pas tactica transpusă de Kremlin spre a împiedica guvernele de stânga de la Washington, Berlin și de aiurea, să livreze Ucrainei suficiente arme și muniții spre a înfrânge categoric Rusia. Totodată, adaugă un al doilea pilon, militar, recursului la obiecții anti-israeliene, progresiste, colorate umanitar. Care pretind aiureala, potrivit căreia campania militară israeliană ar ”încălca” drepturile civililor palestinieni.
Riposta Vestului
În replică, șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a reiterat în mod salutar ”susținerea neclintită” a SUA pentru Israel. ”Niciun ins, grup sau state să nu ne pună la încercare”, a mai spus el, semn că SUA au reînțeles în fine, că mare parte din confruntările globale actuale reclamă pur și simplu disuasiunea, un discurs ferm, tranșant, descurajând clar noi aventuri militare ale regimurilor anti-occidentale, antisioniste și antiamericane.
De asemenea, în cea de-a patra sa vizită sa în Țara Sfântă, de la mega-atentatele din 7 octombrie încoace, liderul Pentagonului a reliefat că SUA vor continua să sprijine Israelul, furnizându-i echipamentul militar necesar, inclusiv ”muniție critică, vehicule tactice și sisteme de apărare antiaeriană.”
Dar discursul lui Austin e diluat și contracarat de fluturările și pendulările altora. Extrem de pernicioase sunt ezitările și îndoielile stângist-împăciuitoriste ale unui consilier de securitate al lui Biden, gen Jake Sullivan și, mai ales ale vicepreședintei Harris, care, în așteptarea demisiei președintelui, a devenit un soi de porta-voce a extremei stângi americane.
Idioticele lor cereri ca Israelul să-și restrângă operațiunile militare și să fie ”mai precis” în atacarea țintelor teroriste din Gaza încurajează alianța anti-occidentală islamist-antisemită să continue provocările globale, în așteptarea prăbușirii statului evreu. Care ar fi, din unghi iranian, primul popic occidental căzut, înaintea prăbușirii restului popicăriei iudeo-creștine. Pe cale de consecință, avertismentele șefului Pentagonului devin apă de ploaie. Mulți ”inși, grupuri și state” vor continua ”să pună la încercare” hotărârea Americii.
Mizele reale ale ciocnirilor actuale și soluția biruinței
Această stimulare a mișcării antisemite globale (care e și antiamericană și anticreștină, și antidemocratică) e opera unei părți a administrației americane. Care, din doua una: ori e lașă, ori e vândută și trădătoare, situându-se de partea inamicilor Apusului și stilului de viață american. Mai puțin plauzibil e că n-ar fi înțeles miza actualei confruntări globale: supraviețuirea civilizației iudeo-creștine și a lumii libere, atacate de Rusia, Iran și China.
Dacă în cauză e prostia și incomprehensiunea, de pildă de a mai crede în ”soluția celor două state”, în natura chipurile ”teritorială” a conflictului, sau în oportunitatea invocării presupusei ”soluții” cu pricina după un mega-atentat, ca pentru a răsplăti terorismul, li se adaugă perplexitatea majoră a acelui segment al elitelor occidentale, care nu sabotează Israelul. Și care nu încearcă să împlânte Vestului un cuțit în spate.
Prezumția israeliană și a unei părți a elitelor occidentale este că, atacat genocidar la 7 octombrie, statul evreu trebuie să-și refacă printr-o victorie clară capacitatea disuasivă. Ori își poate descuraja vrăjmașii, speriindu-i de moarte până și la gândul unui atac anti-israelian, ori statul evreu nu va avea nicio șansă să reziste pe viitor islamismului.
Or, inamicii raționali pot fi descurajați. Dar fanaticii ideologizați și socializați totalitar, mai puțin sau deloc. Visul califatului și al imperiului rus și chinez care se unesc și pun cu botul pe labe ciobănescul occidental e intact. E bine mersi și încearcă să se materializeze sub ochii noștri. Cu refacerea capacității descurajării, lucrurile încă nu s-au rezolvat definitiv.
Reiese că, în lumea globală, informațională, nuclearizată și supertehnologizată, Vestul trebuie mai întâi să înțeleagă natura conflictelor actuale. Pentru că războaiele contemporane nu sunt pur și simplu teritoriale și imperiale. Are loc, în schimb, confruntarea dintre civilizație și barbarie. Spre a se impune, Occidentul nu se va putea lipsi de instrumente pro-active de control și cârmuire, oricât s-ar teme să recadă în colonialism și oricât s-ar feri s-o facă.
Aceste instrumente includ o alianță NATO reformată din temelii. Un atare pact defensiv nu i-ar mai conține pe dușmanii ei, gen dictatorul turc, care blochează aderarea la NATO a Suediei, dar s-ar bucura de aportul scandinavilor.
Pe moment, lumea, un sat fără câini, are nevoie de o nouă arhitectură securitară globală. În covârșitoarea lor majoritate, sătenii își doresc importul dulăilor în stare să reziste lupilor.
Articol publicat inițial pe petreiancu.com
