Gândirea unică în era digitală

Timp de lectură 3 min.

Ceea ce era digitală oferă radicalismului prometeic este sinteza dintre exaltarea ideologică şi sofisticarea tehnologică. Proiectul instituirii unui discurs unic , al unui discurs progresist emancipator capătă, în fine, chip. Era digitală oferă experimentului utopic un câmp de manifestare mai vast ca niciodată. Alternativa la adevărul revelat şi răspândit cu tenacitate este denunţată, stigmatizată, marginalizată, interzisă.

Între individul atomizat şi informaţie se interpune, implacabil, filtrul celor care decid, în numele omenirii întregi, ceea ce merită cunoscut şi ceea ce trebuie ascuns. Liberul arbitru al spiritului critic este descurajat, înlocuit fiind de înregimentarea cu atât mai violentă cu cât este entuziastă. Exaltarea întreţine fanatismul ale cărui contururi sunt familiare: este fanatismul în numele căruia totalitarismul a încercat să extirpe, în secolul XX, gena libertăţii.

Iată de ce gândirea unică, ce nu este decât o variantă a mesianismului corect politic, colonizează şi cucereşte atâtea teritorii. De la televiziune la platforme sociale, totul este parte a efortului de educare şi de reeducare colectiv. Ingineria socială devine o inginerie antropologică. Cuvintele trebuie reînvăţate şi redenumite, istoria este supusă unui continuu examen, identitatea de grup înlocuieşte solidaritatea civică şi loialitatea faţă de valorile constituţionale.

Gândirea unică, cea care expulzează din spaţiul virtual şi din cel public pe eretici, nu mai recunoaşte centralitatea liberei exprimări. Rezerva, critica, distanţa, oricât de politicos formulate, sunt un atentat la fericirea umanităţii. De la “ facebook” la “ youtube”, paznicii purităţii intelectuale sunt asistaţi de armata de anonimi a căror misiune este aceea de a raporta abaterea de la norma validată de adevărul unic. Postările sunt atent citite, spre a elimina din câmpul ideilor pe cei care pot contrazice siguranţa de sine a profesorilor de fericire.

Profilul unor Tocqueville, Camus sau Aron devine, în acest climat al suspiciunii militante, un semn al rătăcirii reacţionare. În această lume nouă, vocile lor ar fi fost amuţite prin interzicerea temporară sau definitivă a conturilor de facebook, în vreme ce activiştii ar fi denunţat îndepărtarea de la drumul cel drept. În acest climat al fanatismului asistat tehnologic, tradiţia libertăţii, tradiţia iudeo-creştină, tradiţia dubiului cartezian sunt privite ca forme ale incorectitudinii politice. Denunţul este primul pas în operaţiunea de ecarisaj global.

Era digitală dăruieşte noilor iacobini şi leninişti instrumentele de a spiona şi de a exercita, în impunitate, delaţiunea. Polemica este înlocuită de comentariul grobian şi de invitaţia la linşaj mediatic. Gândirea unică alimentează, în numele apărării diversităţii, conformismul orwellian al limbii epurate de expresivitate şi de miez.

Gândirea unică este avatarul mutant al ambiţiei adamice de reîntemeiere a umanităţii. Pornirea utopică implică obligativitatea schimbării: cei care nu se conformează voinţei generale sunt eliminaţi, dialectic. Noile exponente ale radicalismului american, (evocate,“cool”, ca “The squad”) sunt întruchiparea contemporană a tendinţei revoluţionare ce invocă, obsesiv, egalitatea spre a lichida libertatea şi libertăţile. Popularitatea acestei grupări în era digitală este semnul mutaţiei la care asistăm, semnul trecerii la strategia colonizării sistematice şi a intimidării programatice.

Întoarcerea la spiritul critic este, în era digitală, linia de apărare pe care o avem la dispoziţie. Credinţa în adevărul livrat tehnologic, ca o pastilă a fericirii, este incompatibilă cu conservarea independenţei intelectuale, economice şi politice. Ofensiva gândirii unice trebuie numită drept ceea ce este cu adevărat: forma contemporană a ofensivei totalitare.

Articol apărut inițial în publicația electronică LaPunkt.ro

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.