« În Occident, ne întrebăm constant de ce Putin nu a fost încă răsturnat, în vreme ce postura lui beligerantă costă Rusia din ce în ce mai mult în termeni economici și politici. Răspunsul este simplu: proiectul hegemonic al Kremlinului asupra Europei este imposibil de realizat atâta timp cât Ucraina nu este pusă slujba Imperiului Rus. Propagandistul rus Daniil Bezsonov a spus recent că „Rusia are nevoie de ucraineni ca „resursă de mobilizare” în viitorul război al Rusiei împotriva NATO”. O Ucraină independentă și prosperă ar întări enorm Mitteleuropa, făcând din Rusia o putere mijlocie periferică. Condiția prealabilă pentru realizarea eternului plan rusesc de dominație asupra Europei este distrugerea a cel puțin două generații de elite naționale ucrainene. Stalin înfometase Ucraina în 1933 în timp ce decapita inteligența ucraineană; după război, a purtat un război fără milă împotriva rezistenței ucrainene. Astăzi, Putin rămâne la putere pentru că face treaba murdară. De îndată ce Rusia va simți că și-a atins obiectivele în Ucraina, Putin va trebui să cedeze locul unui înlocuitor mai prezentabil, capabil să reînnoade relațiile cu Occidentul, să câștige acceptarea acestuia pentru amputarea și înrobirea Ucrainei și să repună înapoi pe roate relația economică Est-Vest.
Lansarea inițială a candidaturii lui Boris Nadejdin arată că tranziția este poate mai puțin îndepărtată decât credem. Boris Nedejdin nu era un candidat „decorativ” comparabil cu figuranții „liberali” care au participat la alegerile anterioare (dealtfel el neagă că este „liberal”). Să-l ascultăm explicând jurnaliștilor de la Meduza motivele pentru care credea în viitorul său prezidențial plecând de la natura puterii din Rusia: „Rusia este o țară în care puterea este excepțional de importantă. Mult mai importantă decât în orice altă țară, pur și simplu pentru că totul pleacă de la putere. Și asta nu datează de la Putin, era deja cazul sub țari. Tot ce există se învârte în jurul statului… La sfârșitul domniei lui Elțin, guvernul era slab, mult mai slab decât este astăzi. Dar statul a reușit să ia pe cineva atât de neînsemnat ca Putin și să-l facă președinte. Acest lucru nu era deloc ușor în 1999, veți fi de acord cu mine. Statul are posibilități enorme, totul depinde de el.” Remarci enigmatice care sugerează că el simte un sprijin puternic în cadrul mașinii „deep state”. Și, de ce nu, „Poate că Putin mă va numi succesorul lui”. Într-adevăr, Nedejdin este un om din cercul interior, un bătrân aparatchik experimentat, care este familiarizat cu mai-marii regimului, Surkov, Volodin, Kirienko, așa cum se și audă singur. Se mândrește cu faptul că face parte din establishment: „Ei mă cunosc”, spre deosebire de nefericita Duntsova despre care vorbește cu condescendența unui inițiat al regimului („Nimeni nu o cunoștea pe Duntsova”).
Mai presus de toate, Nedejdin este singurul care a formulat un program de deputinizare controlată care merită atenția noastră, pentru că acolo găsim poate cheile evoluției Rusiei în anii următori. Acesta este un proiect pe termen lung: încă din vara anului 2023, Boris Nedejdin, pe atunci director al Institutului de Proiecte Regionale și Legislație, a sugerat pe postul NTV să fie refăcute legăturile normale cu Europa. Totuși, a declarat el, „sub regimul politic actual nu ne vom putea întoarce în Europa; trebuie doar să alegem un alt președinte, care să construiască o relație normală cu țările europene. Și totul va reveni la normal. Alegerile prezidențiale vor avea loc anul viitor. Nu voi spune mai multe.”
În august și-a anunțat intenția de a candida la alegerile din martie 2024 pe canalul de YouTube al prietenului său Dmitri Demouchkin, un ultra-naționalist care s-a făcut cunoscut organizând „marșuri rusești”. În toate luările sale de cuvânt, Nedejdin face o psihoterapie a populației ruse, profund marcată de sloganul repetat obsesiv timp de două decenii de propaganda televizată: „Atâta timp cât va exista Putin, Rusia va continua să existe. Fără Putin, nu mai există Rusia.”
Se străduiește să demonstreze că abordarea lui este strict legalistă, că nu este un revoluționar, diferențiându-se aparent de Navalnîi: „Nu sunt un erou, nu am nicio intenție să merg la închisoare” sau: „Nu sunt nebun, nu încerc să mă lupt cu statul rus. Ca să fac ce ? Am coabitat cu el destul de normal de atâția ani. Sarcina mea este diferită: să creez mecanisme care să influențeze comportamentul acestei stări.” El citează ca model de tranziție pașnică pe cel de la Stalin la Hrușciov, și de la oamenii lui Brejnev la Gorbaciov. Pe scurt, cerul nu va cădea pe capetele cetățenilor ruși când Putin va părăsi puterea. Totul se va întâmpla fără probleme în această revoluție de sus în jos pe care o propune. Deja astăzi, continuă Nedejdin, aparatchicii regimului înțeleg situația văzând că problemele se acumulează. Îl vor servi pe Putin doar atâta timp cât vor percepe că dominația lui funcționează. Criza Prigojin arată că nu mai este cazul. „Toată lumea realizează că ne îndreptăm direct spre zid.” Când sistemul va intra în criza finală, instituțiile și organizațiile Potemkin create de regim vor începe să funcționeze cu adevărat, așa cum partidele false existente în RDG au ajuns să se comporte ca niște adevărate partide în 1990. Deocamdată, cuvântului de ordine este: să nu facem valuri, „Nu sunt un revoluționar”. Nedejdin nu intenționează să formeze un guvern radical nou și să se atingă de aparatul de Stat. „Aceștia sunt funcționari publici care execută ordine.” Nu vor exista concedieri în masă, nici mișcări bruște. Nedejdin spune că este conștient că va fi nevoie de timp pentru a reveni la o economie mai puțin militarizată. La fel, nu vrea dekulakizarea oligarhilor. Pur și simplu vor trebui să plătească mai multe taxe.
„Putin a făcut greșeli catastrofale în ultimii ani.” Într-un lung interviu acordat bloggerului naționalist Igor Ribakov, Nedejdin oferă cea mai exhaustivă listă a nemulțumirilor sale împotriva lui Putin. Potrivit lui, președintele rus a făcut țara să regreseze, a distrus instituțiile statului rus. El confundă puterea unei țări cu potențialul ei militar. Dar „militarizarea a ucis Imperiul Rus și Uniunea Sovietică”. Războiul din Ucraina, militarizarea, obscurantismul care duce la exodul de creiere (în special disprețul față de știință, la care Nedejdin spune că este deosebit de sensibil pentru că s-a format ca fizician), obsesia lui Putin pentru LGTB ( „după el, suntem în război împotriva homosexualilor și lesbienelor susținuți de NATO”), a dat dovadă de clericalism (în timp ce „bisericile catolice sunt mai frecventate decât bisericile ortodoxe”). Dar cel mai rău în ochii lui Nedejdin este ruptura cu Europa „cu care cooperăm de 300 de ani”, și pivotul spre China: „Nu înțeleg cum ne-am hotărât să ne îndreptăm spre China (…) Chinezii habar n-au că trebui să-ți ajuți prietenul. Ei raționează astfel: ești slab, putem profita de asta pentru a face bani”. »
Sursa: DeskRussie.eu
