Ce înseamnă contopirea de facto a PNL și PSD? Că România e în acut pericol de faliment moral și politic. Dar nu de azi de ieri este așa. Nimic nou la orizont?
În prezent le e clar și celor mai naivi că proiectul de suflet al președintelui Iohannis și al grupului Grivco s-a finalizat.
Ce s-a întâmplat?
PSD și PNL au comasat alegerile europene și locale, au decis ca scrutinul prezidențial să aibă loc în septembrie și au hotărât să candideze împreună la europarlamentare.
E acest demers ilegal? Așa pare. Ar fi fost nevoie de un răstimp suficient înaintea scrutinului pentru o atare schimbare neconstituțională a datelor alegerilor.
Dar cui îi mai pasă de legalitate într-o țară pesedizată, cu o justiție ciuciu, după ce, sub liderul PSD Dragnea, a fost durabil strâmbată, iar sub urmașii lui, lăsată parcă pe veci scâlciată ?
Nu mai puțin grav e falimentul moral și politic, lăsat să se întrevadă de jocurile sulfurosului cuplu compus de Ciucă și Ciolacu.
Asistăm la înmormântarea partidului Brătienilor. Suntem martorii nefericiți ai apariției pe scena politică românească a unui zombi dezgustător, sub formă de peneleu complet pesedizat, numit de unii, la alegere, ”comasare” și ”candidați comuni”.
Stafia (partidului unic) îi unește pe fiii nomenclaturii comuniste și pe nepoții torționarilor și asasinilor securiști cu moluștele. Sunt urmași dezosați, fără urmă de coloană vertebrală, ai liderilor partidului național-liberal din care s-au recrutat în masă victimele lui Stalin și ai lui Dej, martiri ai gulagului românesc.
Prevedeam această pesedizare când Iohannis și-a pus în operă planul de a-l înlocui pe Ludovic Orban cu Cîțu și de a bucura sufletele unor foști securiști care se plânseseră că ”n-avem toată puterea cât n-avem și justiția”. Aveau să și-o procure, de vreme ce spargerea coaliției dintre PNL și USR, în 2021, a însemnat punerea pe butuci a reformei justiției preconizate de ministrul Stelian Ion.
La rândul ei, uciderea acestei reforme a omorât și ultima șansă a unei veritabile democratizări a țării, prin reformarea și transformarea ei într-o entitate liberală și un stat de drept autentic.
În acest scop a fost debarcat liderul PNL, Ludovic Orban, cu a cărui înlăturare de la cârma formațiunii liberale a început ultima parte a degringoladei rămășițelor statului de drept, creat în România în siajul aderării la UE și NATO, precum și finalul agoniei partidului Brătienilor și al distrugerii dreptei democratice în interes pesedist.
Manevra Iohannis-PSD n-a constituit doar o flagrantă încălcare a promisiunilor electorale ale președintelui României, ci și împlinirea și securizarea dorinței celei mai fierbinți a mafiei securiste care s-a înstăpânit în România neo și postcomunistă, în siajul Revoluției, și domină copios ce-a mai rămas din România de-atunci.
Comentariile reprezentanților dreptei democratice sunt nimerite, de vreme ce descriu just tragedia care a avut loc pe scena politică românească. Potrivit USR, „Ce vedem astăzi este unirea PSD şi PNL. Aceasta e adevărata comasare: a PSD cu PNL. Vorbim de un partid unic care luptă împotriva românilor. Alianţa Dreapta Unită a decis să aibă candidaţi comuni la toate rândurile de alegeri din 2024. Nu îi vom lăsa să fure votul românilor. Nu îi vom lăsa ca înţelegerile lor obscure să conteze mai mult decât votul fiecărui român. Vom contesta orice comasare pe toate căile legale”, a scris șeful USR, Cătălin Drulă, miercuri.
O reacție similară la decizia granzilor alianței guvernamentale a avut și fostul șef al PNL, Ludovic Orban, cu a cărui înfrângere în PNL a debutat descompunerea, și cu a cărui victorie la alegeri ar putea începe reconstrucția, din temelii, a democrației românești.
În acest scop ar fi însă nevoie de un electorat care să înțeleagă, în majoritatea lui, că e vitală pentru o Românie și o Republică Moldova unite, europene și occidentale, iar nu rusificate și kaghebizate, nu doar contracararea corupției și a mafiei pesediste, ci și combaterea energică, la urne, și dincolo de ele, a celeilalte extreme, putiniste, care și-a ițit capul hidos în ultimii ani.
În comunismul nord-coreean, ”filosofia” ciuce, zisă și ”juche” a însemnat înlocuirea marxismului cu ”încrederea în sine”. Încrederea în sine a cui? A dictatorului. Care nu s-a înșelat. Bucurându-se de ajutorul dictaturilor chineză și rusă, dinastia comunistă coreeană a ajuns, iată, la treia ei generație și la susținerea activă, prin furnituri de arme, a crimelor în masă putiniste din Ucraina și din coloniile penitenciare rusești cu regim de exterminare.
Unde-i va duce ideologia Ciuce pe Ciuci și pe Ciolaci? Mi-e groază nu doar de vârcolaci, ci și de unii vajnici pui de daci.
Articol publicat inițial pe site-ul petreiancu.com
