Au trecut 9 luni de la începutul anului și 8 de la deschiderea oficială a evenimentului Timișoara Capitala Europeană a Culturii. Cu văd timișorenii acest eveniment? Dar vizitatorii orașului?
Cu ce cărți am pornit în mână?
În anul 2016, Timișoara câștigă competiția internă pentru titlul de Capitala Europeană a Culturii 2021, spre surprinderea tuturor. Se pare că programul propus a fost mult mai curajos, mai actual și mai îndreptat spre viitor decât al Clujului, principalul competitor și, considerat de unii, principalul favorit. Orașul este condus de un primar autoritar, narcisist, de formație tehnică, care crede că le știe pe toate și care nu vede potențialul cultural și turistic al orașului. După ce se risipește euforia anunțului, impresia e că administrația locală ar spune: „Na, ne-am procopsit acum și cu pacostea asta, hai să o lăsăm pe mai târziu, poate nu va mai fi nevoie să ne ocupăm de ea.” Lucru care până la urmă se și întâmplă .
Programul trebuie implementat de Asociația Timișoara 2021, condusă de un director care nu prea reușește să-și apropie echipa și nici o bună parte din intelectualitatea și mediul artistic al orașului. Se creează oarecum două tabere care se atacă reciproc ori de câte ori au ocazia. Finanțările nu vin la timp, iar când vin sunt reduse. Nu prea poți respecta bugetele și nici nu poți face prea multe proiecte, având în vedere instabilitatea financiară. Asociația pare să nu înțeleagă importanța titlului pentru turism și potențialii vizitatori ai orașului, dând impresia că se merge pe ideea „Facem artă de dragul artei, nu ne interesează publicul și cu atât mai puțin turiștii”. Având în vedere toate aspectele de mai sus, membrii echipei asociației devin destul de volatili, de-a lungul anului existând un rulaj mare în rândul personalului și colaboratorilor.
Mâna a doua, un nou rând de cărți.
Dăm din mână primarul atoateștiutor și primim unul mult mai deschis la minte și foarte dornic să folosească mărul de aur care este titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEC). Primim și un joker care se dovedește a fi unul otrăvit: un virus gripal dă peste cap întreg globul pământesc. Există totuși și o speranță, exercitarea titlului de CEC este amânată pentru 2023 – o adevărată gură de oxigen, Timișoara nefiind deloc pregătită la jumătatea anului 2022 pentru titlul din 2021
Mâna a a treia
Primăria Timișoara creează Centrul de Proiecte, însărcinat cu evaluarea și finanțarea proiectelor culturale. Echipa care se conturează aici pare de foarte bună calitate. Cu greu, directorul executiv al Asociației renunță la funcție, iar noul director este unul care reușește să se înțeleagă cam cu toată lumea. Vine din mediul universitar și de business, e bun organizator și reușește să atragă sponsorizări consistente, dar nu prea are expertiză în domeniul culturii. Se face împărțeala banilor pentru CEC 2023: o parte la Centru de proiecte al PMT, o parte la Centrul de Cultură și Artă al CJ și o parte la Asociația Timișoara 2023, a cărei echipă se schimbă aproape integral. Asociația are de gestionat și banii pentru promovarea întregului eveniment. La ora redactării articolului, banii promiși de guvern pentru promovare, încă se lasă așteptați. Optimiștii spun că vor veni în octombrie, adică aproape la spartul târgului. Noroc cu sponsorizările atrase care permit plata salariilor și o brumă de promovare.
Special bonus: începe războiul, iar România devine neapetisantă pentru potențialii vizitatori…
2023, Anul cel mare
Deschiderea
Mult-așteptatul moment a sosit, pe 17-19 februarie are loc evenimentul de deschidere. De la protestele anti OUG 13 nu am văzut așa de multă lume pe străzi, doar că de data asta e de bine. O atmosferă de entuziasm invadează orașul și e așa de puternică încât aproape că poți pune mâna pe ea. Programul deschiderii a plăcut mai mult sau mai puțin, unii au fost satisfăcuți, alții și-au simțit așteptările înșelate.Unul dintre punctele forte ale deschiderii a fost expoziția pictorului Victor Brauner. Succesul expoziției s-a văzut și prin numărul de vizitatori pe care i-a atras în următoarele trei luni. Am întâlnit mulți turiști veniți de la Cluj, Sibiu, Brasov, Iași, București sau Constanța special pentru a vedea expoziția. De la oameni care l-au cunoscut personal pe artist, până la oameni care nu auziseră până atunci de el. Tot la deschidere a fost inaugurată și Pepiniera – 1306 plante pentru Timișoara. O instalație-schelă cu 5 nivele, toate pline cu plante, amplasată în Piața Victoriei, menită să atragă atenția asupra schimbărilor climatice și a nevoii de vegetație în orașele noastre, dar și pentru a oferi un punct de belvedere asupra zonei centrale a Timișoarei. Deși contestată foarte vocal de unii dintre timișoreni, instalația a reușit să atragă peste 100.000 de vizitatori până în luna iulie. Va putea fi vizitată până în noiembrie.
Ce spun timișorenii până acum? Ce așteptări aveau ei?
Timișoreanul de rând
O bună parte a publicului local este nemulțumită de caracterul prea progresist al programului, ca, de exemplu, de manifestările LGTBQ incluse în program. Unii sunt nemulțumiți că nu avem artiști precum Richard Clayderman (recent a concertat la Botoșani), alții că nu avem și noi un Untold, iar alții că nu exploatăm turistic personalități născute la Timișoara precum Francesco Illy, Johnny Weissmuller sau alții. Multe dintre evenimentele sau expozițiile de artă contemporană sunt taxate de localnici de parcă am trai într-un oraș în care jumătate dintre locuitori sunt critici de artă contemporană. Există totuși evenimente care au reușit să atragă un public masiv: festivalul JazzX, spectacolul Comedia Infernală cu John Malkovich, concertul lui David Garrett, spectacolul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte ș. a.
Evident, se observă și o exploatare politică a evenimentului. Dacă Centrul de proiecte încearcă să atragă artiști cât mai proaspeți și provocatori, care nu prea sunt înțeleși și apreciați de publicul larg, Centrul de cultură și artă al CJ se concentrează pe crearea de evenimente main stream, care, evident, sunt capitalizate politic.
Mediul de afaceri
Cei mai mulți dintre proprietarii de hoteluri sau restaurante pendulează între a susține evenimentele din cadrul programului și a fi nemulțumiți că acestea nu au destulă priză la public…
Cert este că în rândul lor nu s-a creat o mișcare de susținere ferventă a evenimentelor culturale (așa cum sunt) ca elemente cu potențial de atragere a vizitatorilor.
Ce spun vizitatorii?
Venind în contact cu mulți turiști străini, am descoperit o întreaga categorie, care a venit special pentru evenimentul CEC 2023. Unii dintre ei fac asta în fiecare an, vizitând uneori toate capitalele culturale din anul respectiv. Partea bună este că toți cei cu care am discutat au fost plăcut impresionați de oraș. Cei mai mulți dintre ei nici măcar nu auziseră până acum de Timișoara. Unii vizitaseră deja Elefsina sau Veszprem, despre care au spus că nu au fost deloc încântați. În Timișoara au remarcat numărul mare de clădiri istorice renovate sau aflate în renovare și au apreciat asta. Nici efervescența culturală nu i-a lăsat indiferenți, în sensul cel mai bun al cuvântului. În schimb, turiștii români s-au arătat nemulțumiți de numărul clădirilor renovate și întreabă de ce proiectul CEC 2023 nu se ocupă și de renovarea clădirilor. Evident, acest lucru nu este posibil.
Ce spun jurnaliștii
Promovarea evenimentului include și invitarea jurnaliștilor din țară și străinătate. Foarte mulți jurnaliști au vizitat deja Timișoara, alții urmează să sosească. Au apărut foarte multe articole scrise, materiale de televiziune și radio în presa europeană, dar și în publicații de peste ocean. Publicații de mare calibru au scris despre Timișoara sau au inclus-o în lista de destinații recomandate: The Times, Condé Nast Traveller, The Telegraph, Time Magazine.
Ce urmeaza?
Urmează încă 3-4 luni de program cultural în cadrul proiectului, unele dintre evenimentele din program, precum Festivalul George Enescu sau expoziția Brâncuși, fiind printre cele mai așteptate pentru 2023. Urmează să vină și alți jurnaliști care vor scrie despre oraș. Urmează să vină și banii pentru promovare, sperăm. Alți turiști vor vizita orașul. O serie de congrese și conferințe pe diferite teme se vor organiza odată cu venirea toamnei. La multe clădiri se vor finaliza lucrările de renovare. La altele vor începe. Ceremoniile de încheiere a proiectului vor atrage o serie de artiști, jurnaliști și oficialități.
Merită să vizitați orașul? Cu siguranță, da!
Cu ce rămânem după?
Rămânem cu 5 cinematografe renovate. Acum doi ani, în afara celor din mall-uri, Timișoara nu mai avea niciun cinematograf funcțional. Rămânem cu Multiplexity, un fost spațiu industrial convertit în centru pentru cultură și artă. Rămânem cu un număr mare de apariții în media internațională. Rămânem cu o bună notorietate care va crește și în continuare, dar și cu o eticheta de oraș-capitală-europeană-a-culturii. Rămânem cu un număr mare de persoane care au experimentat voluntariatul și care o vor face probabil și în continuare, în cadrul diferitelor proiecte culturale. Sperăm ca unii dintre ei să devină antreprenori în domeniul culturii sau al turismului. Însă cel mai mare câștig ar fi trezirea la viață a orașului, activarea tinerilor, dar și a celorlalte categorii de vârstă care vor face orașul să vibreze și să fie viu, efervescent, revoluționar și cu un spirit liber.