Se spune adesea că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Unele imagini însă valorează mai mult decât toate cuvintele la un loc, chiar mai mult decât toate narațiunile realizabile cu aceste cuvinte. Astfel de imagini sunt mai prețioase decât însăși realitatea fizică din spatele lor. Căci, în timp, s-au îmbogățit cu simboluri pe care realitatea a refuzat să le pună la dispoziția fotografului. Imaginile zbuciumaților ani ai comunismului sunt tocmai în acest sens inestimabile. Ceața s-a ridicat, apele s-au liniștit, filtrele s-au curățat, nuanțele s-au limpezit… Planurile fotografice s-au restabilit aducând în față simbolul, plasând în culise miile de cuvinte latente și nenumăratele realități interpretabile […] Corneliu Coposu a rămas în conștiința publică o Imagine, fără să fi manifestat vreodată intenția de a și-o crea, fără să fi avut cea mai vagă idee despre cum aceasta se poate construi. Un întreg aparat de stat, de tip securist, a făcut tot posibilul să distrugă, să șteargă, să denatureze, să mâzgălească bucata de imagine care i-a rămas întreagă după o jumătate de secol de comunism […] Dar Imaginea Seniorului a rămas aceeași… Căci chipul lui nu a fost creat sub coordonarea unui specialist în P.R. … Doar timpului i-a revenit privilegiul de a-l face mai strălucitor (Gelu Hossu)
Minunate cuvinte!
Mulțumesc 🙏