La ora la care e scris acest text, negocierile pentru ținerea alegerilor locale în același timp cu cele europarlamentare sunt în impas. Pe surse se vorbește nu numai despre anularea comasării, ci și despre o posibilă rupere a coaliției. Să fie acesta rezultatul unor strategii de negociere, sau chiar lucrurile s-au degradat așa tare între cele două partide? Consecințele renunțării la comasare pot fi atât de importante pentru PNL încât ruperea coaliție pare o consecință logică. Tocmai asta ne îndeamnă să fim prudenți la nivelul interpretării declarațiilor celor care din parteneri ar risca să devină brusc adversari. Asta nu înseamnă însă că aceste declarații pot fi ignorate sau că nu au consecințe cel puțin asupra climatului politic general, până la urmă însă chiar asupra stabilității politice atât de clamate în momentul constituirii actualei majorități stânga-dreapta.
Iată câteva dintre aceste declarații semnificative: președintele PNL Nicolae Ciucă despre impasul negocierilor cu PSD:
„Vom discuta din nou, vom căuta soluţii, şi eu mizez foarte mult pe raţiunea tuturor, astfel încât să avem o soluţie şi să ne concentrăm pe tot ceea ce înseamnă actul de guvernare, pregătirea tuturor etapelor electorale. Şi în felul acesta să asigurăm în continuare stabilitate prin responsabilitate politică”.
Premierul-președinte PSD Ciolacu a reacționat nu numai amenințând cu depunerea mandatului, dar și introducându-l pe președintele Iohannis în ecuație, deși acesta nu fusese până atunci în mod explicit asociat cu actualele negocieri din coaliție:
„Dacă este o decizie politică a partenerilor de coaliție să se retragă de la guvernare, în acel moment dl președinte Klaus Iohannis va primi mandatul meu de prim-ministru. Eu am intrat în acest proiect după o discuție, inclusiv cu președintele României, că vom duce această coaliție și această guvernare cel puțin până în 2024”.
În plus, practic dă semnul începerii unei campanii anti-PNL: „Cel puțin eu și colegii mei din PSD am arătat că prioritatea noastră este România. Cel mai bine pentru mine și colegii mei ar fi fost să nu intrăm la guvernare și să nu facem această coaliție. În acest moment cred că ori am fi avut alegeri anticipate, pentru că suntem în pragul unei crize sociale, ori PSD ar fi avut cu 5 în față la alegeri, dar am hotărât într-un moment dificil că este bine să ne implicăm și să nu lăsăm România să se ducă într-o direcție total, total greșită”.
Cum și de ce s-a ajuns aici? Mai jos vom da câteva elemente care pot explica nu atât eșecul negocierilor, cât dificultatea actorilor de a avea încredere unul în altul.
Nu vom discuta aici despre interesele concurente din interiorul PSD sau PNL pentru ca aceste negocieri să eșueze, din eșec este clar că cineva are de câștigat, iar acel cineva va încerca să le blocheze, este însă puțin probabil ca aceste grupuri concurente ale liderilor respectivi să poată ele singure provoca ruperea coaliției. În plus, chiar existența acestei concurențe interne poate incita președinții PSD și PNL să pregătească o înțelegere în spatele unor declarații pentru galerie.
În ultima săptămână pe surse au venit știri contradictorii, iar la nivel oficial declarațiile dinspre PSD și PNL frizează adeseori ridicolul, așa cum este încercarea fiecăruia de a împunge către partenerul de guvernare responsabilitatea inițiativei comasării. Iar asta deja nu era o premisa fericită pentru momentul de după finalizarea negocierilor. Fie acestea se finalizează cu bine, atunci acest blame-game va apărea ca ridicol de vreme ce ambele partide vor încerca să justifice decizia comasării, fie eșuează, ceea ce va agrava aceasta divergență între cele două partide, crescând riscul ruperii coaliției. Indiferent deci de rezultatul acestor negocierii, se poate deja spune că cele două partide de la putere au început anul electoral, și într-un fel chiar campania electorală, cu stângul.
O campanie începută prost cel mai adesea continuă prost pentru că e mai ușor să începi bine decât să ai consistență pe parcursul întregii curse. Această perspectivă negativă se deschide însă mai mult pentru PNL decât pentru PSD. S-a spus adesea că pentru PNL anul electoral 2024 e anul tuturor riscurilor: partidul care, din 2014, reușise să se facă campionul zonei anti-PSD și câștigase alegeri prezidențiale, construise alianțe guvernamentale și se prezentase în alegeri în această logică, se află acum într-o alianță cu PSD ce se vrea durabilă. În ochii unei părți din propriul electorat, vechea legitimare anti-pesedistă se dovedește o impostură. Marea problemă a PNL este deci una de poziționare politică.
Deocamdată USR nu a știut să speculeze momentul, dar pe hârtie Alianța Dreapta Unită (ADU) este răspunsul potrivit. PNL trebuie deci să găsească alt discurs, alte resorturi de legitimare, cu atât mai mult cu cât e greu de crezut că o întoarcere la cele vechi, în urma unei ipotetice rupturi cu PSD, se va dovedi la fel de eficientă ca în trecut. Național-liberalii nu arată deocamdată că se pun de acord între ei sau că știu ce să facă la acest nivel, de unde și necesitatea vitală a unor mișcări strategice care să compenseze această inerție intelectuală și organizațională.
În absența comasării se deschide perspectiva ca PNL, care deocamdată conform sondajelor e principalul țap ispășitor al guvernării Iohannis-PSD, să se trezească pe locul al patrulea, după PSD și AUR, dar chiar și după principalul concurent de pe culoarul său, ADU. E adevărat că asta ar putea provoca necesare schimbări în interiorul PNL, dar probabil va fi prea târziu. Există și varianta ipotetică a alierii cu ADU, teoretic extrem de profitabilă mai ales pentru alegerile locale care într-un singur tur. Probabil că această perspectivă, chiar dacă acum puțin probabilă, poate face și PSD-ul mai sensibil la un șantaj PNL în favoarea comasării.
Varianta cea mai neagră pentru PNL este deci un scor la europarlamentare care să-i arunce într-o spirală care-i va face atât de slabi (sub 15% din parlamentari și fără șanse la prezidențiale) încât la nivel național alianța cu PSD și eventual cu UDMR, să nu va mai fi suficientă pentru a guverna. Riscul este prea mare ca să nu cedeze la negocieri în fața PSD. Deocamdată nu o face, dar ele continuă, semn că PSD știe că poate obține mă mult decât ceea ce oricum, în principiu, poate câștiga din comasare.
Dacă PNL are un duel direct cu ADU, pe care îl învinge cu mare probabilitate dacă are loc comasarea, PSD-ul are un duel cu AUR, care în cazul lipsei comasării poate spera la primul loc. Dar, chiar și o victorie strânsă, e un rezultat complicat pentru marele PSD care vrea să câștige toate cele patru tipuri de alegeri din 2024. Mai există argumente pro și contra comasării din punctul de vedere al intereselor PSD, dar probabil că cel decisiv se va dovedi, paradoxal, soarta PNL. PSD are tot interesul să aibă un PNL destul de slab ca să-l domine, dar destul de puternic pentru a putea forma o majoritate după parlamentare.
Și pentru PSD există un scenariu negru, dar el nu este nici la fel de negru, nici la fel de probabil ca la PNL, totuși este matematic posibil ca PSD să fie scos din majoritatea parlamentară de la sfârșitul anului. De unde rolul care poate fi decisiv al viitorului președinte. De unde și dorința PSD de a negocia tot calendarul electoral. PSD a prins PNL-ul la colț, negocierea este între parteneri din ce în ce mai inegali. Dar eșuarea negocierilor ar duce la un PNL ultra-slăbit, căci acesta se va fi făcut de râs cel mai tare în această perioadă de tranzacții tipic politicianiste, ceea ce, cum spuneam, nu este în interesul PSD.
În concluzie, PSD vrea doar garanții că scenariul său negru va fi definitiv eliminat, în timp ce PNL e convins că prin varianta comasării scenariul său negru este eliminat. De aici ar trebui să fim siguri că negocierile vor duce până la urmă la un rezultat pozitiv pentru ambele partide. Totuși, intervine factorul personal: pe de o parte, Iohannis a spus că președintele nu se joacă la masa verde, semn că aceasta este linia roșie a PNL. De astfel asta poate explica de ce Ciucă l-a băgat cu forța în actuala polemică, cum am văzut mai sus. Pe de altă parte, premierul Ciolacu pare că vizează și visează la o președinție pe care e foarte greu să o obțină. Sprijinul PNL poate fi decisiv, dar nici așa câștigarea turului doi nu este garantată. De unde și ideea aparent contra-intuitivă aruncată în spațiul public a comasării localelor cu turul doi al prezidențialelor, ceea ce ar garanta o mobilizare a PSD-ului pentru Marcel Ciolacu. Dar ideea aceasta pare că face parte din cele care vin din perioada în care se discuta de liste comune pentru că pentru o victorie în turul doi al prezidențialelor nu e suficient electoratul zis captiv al unui singur partid, fie și PSD. E deci un semn al importanței pentru PSD a alegerilor prezidențiale, numai un președinte PSD putându-le garanta prezența la guvernare timp de patru ani.
Poate PNL să promită asta? Răspunsul este: dacă ar promite, tot nu ar fi suficient. PNL rămâne un partid cu o tradiție a trădării partenerilor de la guvernare. Axa Iohannis-Ciucă a contrazis această tradiție, dar nimeni nu poate garanta că cei doi vor mai avea un cuvânt de spus în PNL peste 6-8-10 luni. Este deci logic ca PSD să ceară garanții, iar PNL va trebui să aleagă între varianta riscului scenariului negru pentru sine, sau să dea aceste garanții care, probabil, îl vor ajuta să treacă teafăr anul electoral 2024, dar îi vor amaneta viitorul politic. Istoria recentă ne spune că vor alege prima variantă.
Totuși asta nu este suficient ca să fie salvați. PSD-ul poate juca în continuare tocmai pentru că e greu să ai încredere în PNL, deci trădarea poate fi anticipată. Însă sunt destul argumente pentru PSD să accepte comasarea și abia după europarlamentare să-și recalibreze pașii în funcție de rezultatul acestora. Și asta nu pentru că actorii politici s-ar minți reciproc, ci pentru că pur și simplu datele problemei se pot schimba, de la dinamicile electorale la contextul internațional. E imposibil ca negocierile de acum să țină cont de toate scenariile posibile.
Este deci o ecuație cu prea multe necunoscute pentru a fi rezolvată de pe acum, dar avem o clasă, am putea spune o generație, de oameni politici care nu prea știu să riște, parcă așa au fost aleși: șterși, fără idei și fără verb, adaptabili, dar interșanjabili.
În concluzie, plecând de la riscul unei crize politice majore și de la personalitatea actorilor Ciolacu-Ciucă-Iohannis, putem spune că, în ciuda declarațiilor publice, rămâne logică o înțelegere între cele două partide. Aceasta va fi prezentată ca o înțelegere mai largă PSD-PNL pentru tot anul electoral 2024, dar ambii actori vor fi conștienți că totul va trebui renegociat după alegerile din iunie, în funcție de rezultatul acestora.
