Alexandru Gussi: Interviul acordat prestigioasei publicații The Economist de comandantul sef al forțelor armate ucrainiene Valeri Zalujnîi a fost resimțit ca un dus rece de toti suporterii Ucrainei. Pe de alta parte, a fost primit cu satisfacție de ucraino-scepticii care pun accentul pe incapacitatea armatei Ucrainei de a recâstiga teritoriul ocupat de Federația Rusă. Care credeți ca a fost obiectivul acestui interviu si ce ați reținut dumneavoastră din el?
Armand Goșu: Multe din comentariile pe care le-am auzit la Kiev afirmau că ieșirea generalului Zalujnîi în The Economist trebuie corelată cu articolul din revista Time, “Nobody Believes in Our Victory Like I Do.’ Inside Volodymyr Zelensky’s Struggle to Keep Ukraine in the Fight”, semnat de Simon Shuster și publicat cu două zile mai devreme. Ambele articole au produs ceva valuri în Ucraina și au fost trunchiat preluate de presă rusă, care le-a folosit drept argument că se apropie cu pași repezi victoria lui Putin.
Reportajul din Time citează surse din administrația prezidențială care afirmă că Zelensky ar trebui oprit să mai creadă în victorie, în vreme ce Ucraina a devenit prizoniera războiului dintre democrați și republicani la Washington. În The Economist generalul Zalujnîi, comandantul armatei ucrainene, altfel militar discret, avertizează că războiul intră într-o nouă fază, devine un război de tranșee, după modelul Primului Război Mondial, lucru care avantajează Rusia care dispune de resurse mult mai mari în comparație cu Ucraina. Pentru a depăși acest impas, generalul Zalujnîi spune că are nevoie de avioane și mai ales de drone, pentru a controla cerul și a respinge atacurile rușilor, de tehnologie de ultimă generație pentru bruiajul electronic, fără de care nu poate câștiga războiul dronelor. Mai cere Zalujnîi artilerie și contra-artilerie din Occident, pentru a putea face față acestui război care este în primul rând, un război de artilerie. Ultimele două puncte care încheie lista generalului Zalujnîi se referă la tehnologie occidentală pentru deminare, în condițiile în care pe alocuri câmpurile de mine rusești măsoare 20 km. Și la refacerea rezervelor de militari, unde Rusia are un imens avantaj față de Ucraina. Zalujnîi cere modificarea legislației și introducerea unui registru național al recruților, pentru a recruta și antrena rezerve care oricând pot să fie trimise pe front.
În cazul articolului lui Shuster, aici lucrurile sunt mai grave dacă afirmațiile citate sunt corecte. Dar, deocamdată, reportajul din Time poate fi explicat și prin dorința autorului de a atrage atenția asupra sa. Shuster va publica în curând o carte despre Zelensky în război. Deocamdată nimeni n-a văzut manuscrisul, dar poate că articolul din Time reprezintă un fragment din viitoarea carte.
În ce privește articolul din The Economist, nimic din ce a spus Zalujnîi nu reprezintă ceva nou, ceva necunoscut pentru cei care urmăresc și analizează agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Zalujnîi descrie și argumentează în favoarea unor decizii strategice și prezintă unui public occidental, în primul rând decidenților americani sau vest-europeni, necesitățile urgente ale armatei ucrainene. Interpretat în context intern ucrainean, de comentatori care cunosc situația politică de la Kiev, autorul din The Economist pare să confirme tensiunile care există între Zelensky și Zalujnîi și tentativa comandantului armatei de a se distanța de președinte.
Alexandru Gussi: În presa occidentală care e mai degrabă favorabilă Ucrainei, au apărut texte care vorbesc despre tensiunile din interiorul Ucrainei, la nivel instituțional între președintele Zelensky și capii Armatei, la nivel social între cei care sunt pe front si cei care trăiesc o viață semi-normală departe de front, se vorbește și despre corupție. În aceste condiții alegerile prezidențiale la termen de anul viitor au fost amânate. Este acesta semnul unei normalități a războiului sau sunt semnele unei oboseli și chiar ale unei demoralizări colective?
Armand Goșu: Cred că există un consens la nivelul clasei politice de la Kiev pentru amânarea alegerilor. Sunt și politicieni, e drept marginali, cum e Arestovici, care cer alegeri cu orice preț. Mai sunt politicieni republicani la Washington care orbiți de războiul lor împotriva lui Biden vor să lovească în Ucraina și amenință că ajutoarele vor fi suspendate dacă nu vor fi ținute alegeri la termen.
Organizarea de alegeri prezidențiale în timp de război ar fi o probă de inconștiență. Pur și simplu Rusia ar primi un cadou din partea Ucrainei. Nu se pune problema legitimității lui Zelensky în actualul context. Ucraina poartă un război dramatic, doar un agent rus sau un idiot util al Rusiei ar putea să insiste pentru alegeri prezidențiale în următoarele luni. Dacă s-ar desfășura acum alegerile, ele ar fi oricum contestate, pentru că nu pot fi organizate corespunzător din punct de vedere tehnic și nu ar îndeplini standardele OSCE. Milioane de oameni sunt dislocați, câteva milioane refugiați intern, alte milioane au plecat din țară.
Întrebați de oboseală. Da, sigur că este o mare, uriașă oboseală acumulată de un întreg popor supus la o agresiune armată, cea mai importantă pe continentul european după cel de-al Doilea Război Mondial.
Președintele Zelensky a jucat un rol major în mobilizarea nu doar a rezistenței ucrainenilor în fața invaziei rusești ci și a Occidentului în sprijinirea umanitară, apoi militară a Ucrainei. În peste 21 de luni de război, Zelensky a devenit o figură tristă, obosită, poate chiar patetică. Are nevoie de o schimbare. Cel puțin asta e impresia mea, de la distanță. Mi s-a părut excesiv uneori, fără simțul măsurii, cum a fost rechemarea ambasadorului de la Londra, după summit-ul NATO de la Vilnius, războiul declarațiilor cu Polonia care n-a adus nimic bun Ucrainei, obsesia lui cu Sudul global, a cărui simpatie n-a câștigat-o în ciuda demersurilor repetate.
O soluție pentru anul 2024 ar putea fi cea agreată de liderii opoziției Poroșenko și Timoșenko, anume crearea unui guvern de Uniune Națională. De utilitatea căruia nu pare însă convins anturajul lui Zelensky.
Alegerile prezidențiale americane sunt examenul cel mai dificil pe care Zelensky o să-l aibă de dat în 2024. Donald Trump nu uită că Zelensky este punctul de plecare al tentativei de suspendare din ultimul an de mandat, fiind acuzat de abuz de putere în relația cu Ucraina. În 2019, președintele Trump l-a trimis la Kiev pe avocatul său personal, Rudy Giuliani, la proaspăt alesul președinte Zelensky ca să-i ceară anchetarea fostului vicepreședinte Biden în schimbul aprobării unui ajutor militar de aproape 400 de milioane de dolari. Amintesc că președintele a fost achitat în februarie 2020, de către Senatul dominat de republicani. În cazul în care Trump se va întoarce la Casa Albă, Ucraina va fi într-o situație dificilă, iar președintele Zelensky într-una practic imposibilă.
Alexandru Gussi: O ancheta publicata concomitent in Der Spiegel si Washington Post îl identifică pe un ofițer al serviciilor speciale ale armatei ucrainiene ca organizator al sabotajului gazoductelor Nord Stream 1 și 2 în septembrie anul trecut. Se pare că președintele Ucrainei nu a fost la curent cu aceasta operațiune, tocmai pentru ca să nu fie expus. Totuși, ce impact au aceste revelații asupra credibilității Ucrainei în acest moment?
Armand Goșu: Nu pot să comentez operațiuni secrete ale serviciilor ucrainene. Nu mă pricep la așa ceva. Dacă ele au realizat asta, înseamnă că au o capacitatea foarte ridicată de a lovi puncte nevralgice de infrastructură.
Și din punct de vedere politic, îmi este greu să apreciez. Deocamdată sunt niște dezvăluiri de presă, nu sunt informații confirmate la nivel oficial. Nu cred că cineva va face un caz diplomatic din asta, va fi un incident, care va fi lămurit mai târziu. În același timp, cancelarului Olaf Scholz explozia Nord Stream i-a ușurat decizia ruperii acelor legături bolnăvicioase cu Rusia lui Putin. Întregul proiect Nord Stream a fost unul extrem de controversat, iar faptul că Germania l-a dus la bun sfârșit ignorând temerile statelor de Europa Centrală și de Est și privilegiind relația Merkel – Putin, a făcut rău Berlinului. Vor trebui să treacă ceva ani pentru ca Germania să-și refacă prestigiul.
