Vă prezentăm mai jos un extras din interviu realizat de Lucian Popescu cu Armand Goșu pentru Contributors.ro, urmat de un text despre viața lui Alexei Navalnîi preluat din The Telegraph.
Armand Goșu: « Că moartea lui n-a fost o întâmplare, ci a fost rezultatul unei operațiuni a serviciilor secrete este sugerat de faptul că o echipă specială formată din ofițeri ai unor unități operative a serviciului penitenciarelor și a FSB au venit pe 14 februarie, deci miercuri, să reconfigureze funcționarea echipamentelor de supraveghere secrete audio și video. Sunt indicii că echipamentele audio-video, inclusiv cele secrete și neclasificate din camera lui Navalnîi au fost deconectate și demontate. Iar echipamentele audio ce se aflau asupra condamnaților au fost ridicate. Cel mai probabil moartea lui Navalnîi a survenit în joi 15 februarie. Deci, după ședința de la procesul de unde a provenit ultima înregistrare video cu el, în care o ridiculiza pe judecătoare. Sunt câteva detalii importante, din mai multe surse. Anume că joi după amiază deținuții au fost trimiși la barăci, și închiși acolo. Au fost amenințați că o echipă de inspectori va face o percheziție la sânge vineri dimineața, li s-a confiscat telefoanele, li s-a cotrobăit prin lucruri. Ei au simțit că s-a întâmplat ceva important, dar nu știau ce. Apoi, în curtea închisorii au intrat și alte mașini, tot în ziua de joi; au fost prezente persoane din afară. Deci, putem presupune că inima lui a încetat să bată cel târziu joi după amiază, adică cu 18-20 ore înainte ca serviciul penitenciar să-i anunțe moartea.
Cum a murit exact poate nu vom afla poate niciodată. A fost schingiuit, umilit, electroșocuri… cum și cine l-a omorât, i s-a făcut rău din cauza gerului și l-au lăsat să moară… sunt întrebări serioase care merită menționate. Nu știu dacă vom afla toate detaliile despre moartea lui Navalnîi. Dar cred că ce este important cunoaștem deja.
Salvarea a venit la cel puțin 16 ore, dar probabil mai mult, după moartea lui. Gardienii sunt obligați de regulamente să cheme salvarea. Iar medicii sunt obligați să încerce timp de 30 minute să resusciteze mortul. Adesea se întâmplă ca medicii să încerce să resusciteze cadavrele unor oameni care au murit de 8 sau chiar 10 ore. Doar pentru că așa cere regulamentul. (…)
Uciderea lui Aleksei Navalnîi devine o crimă ritualică, care poate fi interpretată într-o paradigmă christică. Aleksei se sacrifică voluntar ca să întărească adevărul mesajului. El crează o credință, un cult religios pentru cauza respectivă. Nu știu ce impact va avea în societatea rusă. Consecințele sunt greu de descifrat, pe zile, săptămâni, luni, ani, decenii. Raportarea la moarte este diferită în Rusia. În societățile occidentalizare secularizate, cum este și a noastră, ne-am tocit organul și nu mai înțelegem fenomenul religios. Aici ar trebui întrebați oamenii competenți, Teodor Baconschi poate să vină cu o perspectivă de antropologie religioasă, Mirel Bănică, cu o grilă de sociologia fenomenului religios, Bogdan Tătaru-Cazaban, dinspre filosofia religiei. Ei posedă instrumente pe care eu nu le am. E o discuție care nu se poartă nici în Rusia, nici în altă parte. Și e păcat.
Încă ceva important. Dispariția trupului lui Navalnîi este devastatoare ca mesaj. Mama sa care a ajuns sâmbătă, 17 februarie, la penitenciar și acolo nu era trupul, amintește de Maria Magdalena care n-a mai găsit trupul lui Isus, iar asta e o imagine foarte puternică. Cererile adresate lui Putin de mama lui Aleksei și de soția sa, pentru a li se da trupul spre a fi înmormântat cu siguranță vor impresiona și vor contribui la mitologizarea lui Aleksei Navalnîi. (…)
O mare parte din păcatele lui sunt inventate de propaganda rusească și înghițite pe nemestecate de oameni care nu se pricep la Rusia, dar au păreri ferme pe care vor să le împărtășească cu noi. Nu mai pun la socoteală faptul că ucrainenii, de la media până la politicieni, i-au făcut jocul lui Putin, ostilizând și opoziția din Rusia, de la care aștepta nerealist să stea la colț pe coji de nucă repetând “Krîm ne naș” (Crimeea nu e a noastră). Faptul că ucrainenii n-au reușit să construiască relații bune nici cu opoziția din Belarus, nici cu cea din Rusia, deși erau vital interesați în capacitarea celor două forțe de opoziție pentru șubrezirea regimurilor din cele două țări, spune ceva despre limitele lor de înțelegere și acțiune. În ce privește Rusia, Ucraina ar trebui să joace un rol important, poate cel mai important, de model demn de urmat de milioane de oameni, devenind o poveste de succes a reformei, dezvoltării și integrării occidentale în procesul de democratizarea Rusiei »
Interviul integral: https://www.contributors.ro/mort-navalnii-poate-fi-chiar-mai-periculos-pentru-putin-interviu-cu-istoricul-armand-gosu/
The Telegraph: « Alexei Navalnîi, care a murit în închisoare la vârsta de 47 de ani, a apărut în 2012 ca figura principală a opoziției față de președintele Putin, una a cărei ideologie și obiective păreau din ce în ce mai neclare, chiar ambigue, pe măsură ce devenea din ce în ce mai importantă.
Ascensiunea lui Navalnîi a fost adesea atribuită faptului că a fost primul politician rus care a valorificat puterea internetului. Din 2008, el a dezvăluit corupția din Rusia pe blogul său de pe platforma LiveJournal, care, odată cu explozia rețelelor sociale, i-a adus o faim[ substanțială în rândul tinerilor.
În 2011, el a înființat o fundație anticorupție și a descris partidul Rusia Unită al lui Putin într-o formulă, care a avut un larg ecou, drept unul de „escroci și hoți”. Acest lucru părea să fi incitat autoritățile la răzbunare, iar în anul următor a fost condamnat pentru că și-a folosit funcția de consilier al guvernatorului Kirovului pentru a deturna 500.000 de dolari.
A fost condamnat la cinci ani de închisoare, ceea ce l-ar fi împiedicat să se prezinte la viitoarele alegeri pentru primăria Moscovei. Cu toate acestea, a fost eliberat a doua zi, iar publicitatea din jurul procesului său s-a dovedit a-i fi benefică în rândul unui public care se bazează în mare măsură pe informațiile din mass-media de stat.
Navalnîi a condus mitinguri împotriva lui Putin care au atras peste 100.000 de oameni, cele mai mari de la moartea Uniunii Sovietice, şi care au fost violent reprimate de poliţie. În ciuda faptului că i s-a interzis să apară la televiziune, el a fost votat de 27% din alegători la scrutinul pentru primăria Moscovei (și a susținut că votul a fost fraudat), mult mai mult decât se anticipase.
Condamnarea sa a fost ulterior anulată după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că procesul său a fost nedrept. Cu toate acestea, sentința sa a fost ulterior reafirmată (deși în formă suspendată) de instanțele ruse. Fratele său a fost, de asemenea, închis ulterior pentru acuzații de fraudă.
Prezența sa la Moscova l-a determinat pe Navalnîi să-l înlocuiască de facto pe Gary Kasparov, campionul de șah, ca șef al opoziției la regimul lui Putin, statut care a fost consolidat după uciderea în 2015 a lui Boris Nemțov, principalul politician liberal.
Doi ani mai târziu, l-a țintit pe Dmitri Medvedev, prim-ministrul rus, pe care l-a acuzat că a acumulat în mod ilegal un vast imperiu de proprietăți, inclusiv o casă pentru rațe, care a devenit un simbol al protestului.
Făcând campanie sub un slogan menit să submineze utilizarea de către Medvedev a diminutivului său pentru a arăta un bărbat heterosexual – „El nu este Dimon pentru tine” – Navalnîi a condus o serie de marșuri în orașele din toată Rusia. A fost arestat de mai multe ori și atacat în stradă, fiind stropit în față cu un colorant verde care l-a costat parțial vederea la un ochi.
La sfârșitul lui 2017, Navalnîi, căruia i s-a refuzat de ani de zile permisiunea de a înregistra oficial un partid politic, a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale de anul următor. Comisia electorală i-a interzis prezența, invocând condamnarea sa, iar Navalnîi a cerut boicotarea votului. În februarie 2018, el a fost condamnat pentru agresarea unui ofițer de poliție în timp ce era arestat în timpul unui protest din luna precedentă. Apoi a fost închis în mai multe rânduri pentru organizarea de proteste anti-Kremlin.
Cu toate acestea, în ciuda tuturor discursurilor sale, a rămas neclar care sunt scopurile lui Navalnîi. A existat o absență a politicilor clare sau a ideilor dincolo de motto-uri generale și despre reformarea instituțiilor (în special a justiției), descentralizarea puterii și îmbunătățirea salariului minim.
Mai mult decât atât, multe dintre declarațiile și acțiunile cunoscute ale lui Navalnîi au fost, pentru liberali, destul de tulburătoare. Prima sa implicare în politică, în partidul de opoziție Yabloko, a luat sfârșit brusc în 2007, când a fost exclus pentru că participase la un marș naționalist. Mai târziu, el s-a autointitulat „naționalist-democrat” și a făcut din această alăturare discutabilă piatra de temelie a partidului său, Narod („Poporul”).
După aceea, el a făcut în mod constant declarații populiste despre controale mai stricte asupra imigranților – georgienii erau „șobolani”. El dorea o mai bună integrare cu Ucraina, de unde venea tatăl său, și a vorbit în interviuri despre oportunitatea unei dominații economice, dacă nu chiar militare, a vecinului său de către Rusia (a aprobat deținerea de arme). Era mândru de credința sa ortodoxă, chiar dacă aceasta a decăzuse cândva, și se lăuda că toată familia lui era blondă cu ochi albaștri.
De asemenea, au existat întrebări cu privire la modul în care activitatea sa a fost finanțată și la cât de important a fost sprijinul popular, în special în afara Moscovei. Cine l-a susținut pe Navalnîi? Au fost cei care au ajuns la concluzia că o mare parte din popularitatea sa provine din atragerea simultană a mai multor facțiuni, naționaliști și liberali mai tineri și s-au întrebat dacă din nou Rusia se îndrăgește mai degrabă de un cult al personalității decât de un lider care are soluții.
Alexei Anatolievici Navalnîi s-a născut la Butin, în afara Moscovei, la 4 iunie 1976. Tatăl său Anatoli, care era ucrainean, era ofițer de armată, iar Alexei a crescut în orașe de garnizoană închise, cum ar fi Obninsk, deși el și fratele său mai mic, Oleg, vor petrece veri cu bunica lor lângă Kiev.
Mama lor Ludmila a lucrat ca asistentă de laborator de microelectronice, dar după prăbușirea Uniunii Sovietice, ea și soțul ei au cumpărat o fabrică de țesut coșuri. Alexei a urmat dreptul la Universitatea Prietenia Popoarelor din Moscova, absolvind în 1998, iar mai târziu a studiat finanțele. În 2010 a urmat timp de câteva luni un curs la Yale.
După ce a găsit de lucru în domeniul dreptului, Navalnîi sa alăturat partidului Yabloko în 2000 și până în 2007 a fost șef adjunct al secției acestuia din Moscova. După ce a fondat Narod, în 2008 a cumpărat acțiuni la cinci companii importante, printre care Rosneft și Gazprom, și a devenit acționar activist, făcând presiuni pentru o mai mare transparență și responsabilitate.
Publicarea pe blogul său a acuzațiilor de corupție a fost cea care a atras prima dată atenția publicului. În 2010, el a documentat despre o afacere de corupție la Transneft care a ascuns dispariția a 4 miliarde de dolari în timpul construirii conductei Siberia din Est-Pacific.
El a examinat, de asemenea, achizițiile publice, indicând deputații care au achiziționat castele în Franța. Navalnîi a oficializat apoi acest proiect sub numele de RosPil, un joc de cuvinte cu cuvântul rusesc pentru rumeguș sau bani însușiți ilegal. Acest lucru l-a determinat pe Medvedev să recunoască în 2011 că un trilion de ruble (33 de miliarde de dolari) au fost extrase din contractele guvernamentale.
În acel an, Navalnîi a dezvăluit o înțelegere între guvernele rus și cel ungar care implică vânzarea și re-achiziția clădirii ambasadei Ungariei de la Moscova la un preț foarte umflat. El a continuat să arate cu degetul către personalități proeminente precum Igor Shuvalov, viceprim-ministrul, pe care l-a acuzat că a profitat ilegal de pe urma achiziției de către Alisher Usmanov a companiei britanice de oțel Corus (ceea ce Shuvalov a negat). Alte ținte au inclus Alexander Bastrykin, șeful autorității federale de investigație, pe care l-a acuzat că deține imobile străine nedeclarate (ceea ce Bastrykin a negat).
În timp ce a fost reținut în închisoare în vara anului 2019, Navalnîi a fost tratat în spital pentru simptome care sugerau otrăvire. În august 2020, el a fost însă mai grav atacat în timpul unui zbor către Moscova din Siberia. O aterizare de urgență a fost efectuată la Omsk, iar Kira Yarmysh, secretarul de presă al fundației anticorupție a lui Navalnîi, a raportat pe Twitter că era inconștient în spital după ce a fost otrăvit. Ea a adăugat: „Bănuim că Alexei a fost otrăvit de ceva amestecat în ceai. A fost singurul lucru pe care l-a băut de dimineață.”
Un avion a fost trimis din Germania pentru a-l evacua, deși autoritățile au refuzat la început să-i dea drumul. În cele din urmă, medicii germani au anunțat că a fost otrăvit de un agent neurotoxic, Novichok.
Spre sfârșitul anului 2020, Navalnîi a lansat un videoclip în care se vede că sună un ofițer de arme chimice – care i-a spus că Novichok a fost pus pe haine, în special pe lenjerie.
În Anul Nou s-a întors în Rusia și a fost imediat reținut, iar pedeapsa cu suspendare pe care o primise într-un dosar de fraudă în care era implicată firma de cosmetice Yves Rocher a fost înlocuită cu o pedeapsă de doi ani și jumătate, care urma să fie executată într-o colonie corecțională, unde sănătatea i sa s-a deteriorat semnificativ; Amnesty International a acuzat Rusia că l-a ucis încet, prin tortură și maltratare.
În martie 2022, în ceea ce Amnesty a descris drept un proces „fals”, Navalnîi a fost condamnat la nouă ani pentru delapidare și corupție; s-a plâns ulterior că este ținut în izolare permanentă, iar un an mai târziu a fost transferat într-o celulă disciplinară izolată.
În august 2023, Navalnîi a primit încă 19 ani într-o colonie cu „regim special” sub acuzația de incitare la activități extremiste și de „reabilitare a ideologiei naziste”. A fost trimis într-o colonie cunoscută sub numele de „Lupul polar” în interiorul Cercului polar, considerată a fi una dintre cele mai dure închisori din Rusia.
Lui Alexei Navalnîi i-a rămas în urmă soția sa, Iulia, cu care s-a căsătorit în 2000, și fiul și fiica lor »
